Portretele a 26 de bătrâni

Măslinul de la Akkarit

Akkarit, Douiret, guvernoratul Tataouine, Tunisia · ~900 de ani atribuiți prin relatări de portal; a deținut recordul de cel mai bătrân din Africa până la recunoașterea arborelui Echraf

Copacul se află la Akkarit, la marginea orașului amazigh Douiret, în guvernoratul Tataouine din sudul Tunisiei. În nicio sursă deschisă nu s-au găsit dimensiuni măsurate ale lui. Dosarul îi este scurt: relatări de portal despre vârstă și o recunoaștere care îl privește doar indirect.

Cifra de vârstă este 900 de ani și este o atribuire. O poartă o știre preluată din presa de stat tunisiană prin Saudi Press Agency, în versiunile publicate de Gulf Herald și Riyadh Daily. Niciuna dintre relatări nu numește o persoană sau un laborator în spatele cifrei, iar un studiu de datare a copacului nu a fost găsit.

Cifra de 900 de ani contează pentru că a stat drept pretenția la cel mai bătrân măslin al Africii până când Institutul Tunisian al Măslinului a recunoscut arborele Echraf de la El Haouaria, în nordul Tunisiei, drept cel mai bătrân de pe continent. În relatările de presă, recunoașterea arborelui Echraf a luat locul pretenției copacului de la Akkarit.

Copacul dă în continuare ulei, potrivit acelorași relatări. Rândul de pornire al acestui portret purta afirmația că ar da peste 1.500 de litri de ulei în anii rodnici. Nicio sursă deschisă nu susține cifra, așa că ea nu este folosită în acest text.

Pentru copac nu s-a găsit niciun instrument de protecție: nicio decizie ministerială, nicio mențiune în monitorul oficial, niciun număr de registru. Rămâne în dosar ca un reper regional a cărui vârstă și producție stau pe cifre neatribuite.

Din dosarul public: thegulfherald.com · alriyadhdaily.com

Măslinul al-Badawi

Al-Walaja, Betleem, Cisiordania, Palestina · vârste atribuite concurente, de 3.000-5.500 de ani; păzit permanent de Salah Abu Ali

Copacul se află la Al-Walaja, un sat de la marginea Betleemului, în Cisiordania, lipit de zidul de separare al Israelului, pe care relatările îl așază la zece până la douăzeci de metri de arbore. Dimensiunile publicate îi dau o înălțime de vreo 12-13 metri și o întindere de aproape 25 de metri, cu un coronament care acoperă aproximativ 250 de metri pătrați și cu rădăcini pe care reportajul din Middle East Eye le duce la o adâncime de circa 25 de metri. Roya News descrie copacul ca pe vreo 22 de trunchiuri legate într-un singur trup, o formă pe care paznicul o numește „vie de măslini”. Nicio măsurătoare a trunchiului propriu-zis nu este publicată.

Fiecare cifră de vârstă este o atribuire și niciuna nu se potrivește cu alta. Ministerul palestinian al Agriculturii este citat cu circa 5.000 de ani în reportajul Middle East Eye din 2019. Relatarea Rubei Saleh din Jerusalem Quarterly, „In the Seam Zone”, pune vârsta la vreo 4.000-5.000 de ani, pe estimarea unor experți japonezi și europeni. Roya News purta în 2018 estimări de circa 3.000 de ani de la experți italieni și de circa 5.500 de la experți japonezi. Atlas Obscura scrie că în 2010 două echipe, una italiană și una japoneză, au datat copacul cu carbon și au ajuns la un interval de 3.000-5.500 de ani. Niciun raport de laborator și nicio publicare a vreuneia dintre aceste cifre nu au fost găsite.

Paznicul este consemnat. Salah Abu Ali, care își spune slujitorul copacului, îl păzește de când Autoritatea Palestiniană l-a angajat pe un salariu pe care relatările îl pun la aproximativ 410 dolari pe lună. Pompează apă din izvorul de deasupra locului, îngrijește pământul și doarme sub copac, cum a făcut și tatăl lui înaintea sa; fiii îl ajută și dorm și ei acolo. Le spune celor de la Middle East Eye că arborele „captivează mintea” și că este cel mai frumos copac din Palestina, iar familia, care deține pământul, refuză să vândă. Roya News scrie că numirea a venit după o cerere a familiilor din sat, după ce oficiali civili și militari israelieni luaseră mostre și măsurători de la copac. Relatarea din Atlas Obscura numește paza o slujbă de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Cifrele de producție se contrazic și vin de la reporteri diferiți. La Atlas Obscura, într-un an bun, recent, cu ploaie, Abu Ali culege 400 de kilograme de măsline, față de acum douăzeci de ani, când copacul făcea, spune el, în mod obișnuit 600; într-un an copacul n-a rodit deloc. Reportajul Middle East Eye dă copacului, cândva, o jumătate de tonă de măsline pe an, iar măslinele de anul trecut au dat doar 250 de kilograme de ulei, cu ani întregi fără nicio producție. Rândul de pornire al acestui portret purta o cifră de circa 10 litri de ulei pe recoltă; nicio sursă deschisă nu o susține și nu este folosită aici.

Copacul poartă mai multe nume. Abu Ali îi spune „fortăreața”; numele mai vechi din sat sunt „bătrâna”, „mama măslinilor” și „mireasa Palestinei”. Se numește al-Badawi după șeicul Ahmad al-Badawi, un om sfânt sufit din Egipt despre care se spune că ar fi petrecut perioade lungi sub ramurile lui, iar Atlas Obscura consemnează că arborele a fost cândva loc de pelerinaj pentru sufiți. Relatarea lui Saleh numește copacul „paznicul mândru” al satului și notează că Ministerul palestinian al Turismului și Antichităților îl recomandă ca destinație. Roya News scrie că președintele Mahmoud Abbas i-a dăruit lui Barack Obama o sticlă cu uleiul copacului la preluarea mandatului, în 2009.

Protecția este practică, nu legală. Nu s-a găsit nicio decizie, lege sau înscriere în registru care să protejeze copacul; poziția lui stă pe paza permanentă, pe refuzul familiei de a vinde și pe înțelesul arborelui ca simbol al luptei satului pentru pământ. În relatarea lui Saleh, rădăcinile copacului stau chiar în calea Zidului. Pretențiile de vârstă, cu tot cu cele ale producătorului și ale ministerului, rămân în dosar ca estimări concurente, fără vreo metodă stabilită în spatele vreuneia.

Din dosarul public: atlasobscura.com · middleeasteye.net · en.royanews.tv · palestine-studies.org

Măslinul străvechi din Aigina (Valea Eleonas)

Valea Eleonas, Aigina, golful Saronic, Grecia · vârstă de 2.700 de ani atribuită unei analize ADN de către Aristoleo (laboratorul dr. Magiatis, Atena), copac găsit în 2012; estimările pentru livadă merg de la 400 la 2.000 de ani

Valea este cunoscută drept Eleonas, livada de măslini, și se întinde la vreo opt kilometri de portul Aigina, în golful Saronic, la sud de satul Pachia Rachi și sub poalele muntelui Oros, punctul cel mai înalt al insulei și rămășița unui vulcan stins. Relatările de călătorie o așază pe pantele ținute odinioară sacre pentru Zeus Ellanios. Spre ea coboară poteci din Pachia Rachi, Kapotides și Marathon. Printre copaci stau trei capele mici, Agios Georgios, Agia Kyriaki și Agia Triada. Pământul este descris ca aparținând în cea mai mare parte unei mănăstiri, iar livada a fost aleasă de casa franceză de modă Hermès pentru fotografierea colecției sale din 2005.

Un singur copac din livadă poartă o pretenție de vârstă anume. Athan Gadanidis, fondatorul companiei de ulei de măsline Aristoleo, consemnează că a găsit copacul în 2012 și l-a botezat „copacul-mamă”, și că frunze din ramurile de sus, de mijloc și de jos au fost duse la laboratorul din Atena al dr. Magiatis. Pe temeiul acelei analize ADN, Aristoleo afirmă că arborele are aproximativ 2.700 de ani și ține de soiul pe care îl numește Throuba egeeană, cel mai răspândit pe insula Thassos. Aceeași pagină afirmă că arborele din Aigina este din același soi cu un copac de pe Naxos, pe care Aristoleo îl pune la circa 5.000 de ani, și cu „măslinul lui Pisistrate” din Atena, pus la circa 2.500 de ani, și că niciunul dintre cei trei nu a fost altoit. Gadanidis citește asta ca dovadă că vechii cultivatori creșteau copacii în pepiniere, din butași, și îi plantau prin Egeea și prin Atica.

Cifra de 2.700 de ani privește un singur copac și nu este numărul purtat de cele mai multe relatări despre livadă. We Love Aegina dă trunchiurilor o vârstă estimată de 400 de ani și adaugă că, pe baza unor calcule, unele au 1.500 de ani. One Day Cruise pune la fel măslinii la peste 400 de ani. Greeka scrie că la unii copaci doar scoarța exterioară are 400-500 de ani și că cei mai bătrâni au fost estimați la nu mai puțin de 1.500-2.000 de ani. Olympic Holidays vorbește de copaci crezuți la peste 1.000 și poate 2.000 de ani. Niciuna dintre aceste pagini nu numește un organism de datare sau o metodă, iar în nicio pagină deschisă nu s-a găsit urma vreunui studiu al centrului de cercetare grecesc Demokritos.

Dimensiunile consemnate variază după sursă. Greeka dă unuia dintre cei mai mari copaci 13 metri împrejurul trunchiului, cu o scorbură interioară de 2,5 metri în diametru. We Love Aegina consemnează un copac al cărui trunchi acoperă la bază o suprafață de 30 de metri pătrați. One Day Cruise descrie trunchiuri care ajung la 10 metri în perimetru, iar Olympic Holidays vorbește de circumferințe ce trec de 40 de picioare, aproximativ 12 metri, cu trunchiuri scobite de vârstă.

Livada stă pe insula templului Aphaiei, dar nicio sursă deschisă aici nu leagă măslinii de sanctuar ori de premiile în ulei de măsline ale jocurilor panatenaice. Uleiul de premiu documentat al Panateneelor venea din măslinii sacri ai Atenei, moriai, transplantați la Academia din Atena; lexiconul bizantin cunoscut drept Suda consemnează moriai drept sursa acelui ulei. Aceea este o livadă ateniană, nu una din Aigina.

Nici pentru livadă, nici pentru copac nu s-a găsit vreun instrument de protecție. Olympic Holidays vorbește de o mișcare tot mai largă pe Aigina care cere recunoașterea oficială a Eleonasului ca sit de patrimoniu, dar nicio denumire, înscriere în registru sau decizie nu a ieșit la iveală în vreo sursă deschisă aici.

Copacul dă în continuare măsline, potrivit Aristoleo, bogate în compuși fenolici. Nu s-a găsit nicio înregistrare de ulei presat din copac sub un nume propriu și nu a fost găsită nicio lucrare de laborator publicată pentru analiza ADN care poartă cifra de 2.700 de ani.

Din dosarul public: aristoleo.com · greeka.com · onedaycruise.gr · olympicholidays.com · weloveaegina.com · cs.uky.edu

Măslinii străvechi ai Ciprului (monumentele naturale ale Departamentului Pădurilor)

Cipru · protejați ca monumente naturale de Departamentul Pădurilor; 115 arbori individuali și 27 de grupuri de arbori declarați protejați până la sfârșitul lui 2017 (directorul silvic T. Papachristophorou)

Protecția arborilor bătrâni în Cipru stă la Departamentul Pădurilor. Directorul lui, Takis Papachristophorou, a declarat pentru Phileleftheros că un arbore poate fi declarat protejat dacă are trunchi mare, o coroană rară sau unică în felul ei, o tradiție istorică ori religioasă sau dacă domină o regiune, și că până la sfârșitul lui 2017 fuseseră declarați protejați 115 arbori individuali și 27 de grupuri de arbori. O relatare despre cei mai bătrâni copaci ai insulei, purtată de in-cyprus, dă numărul de 98 de arbori bătrâni, fără dată; cele două cifre nu au fost puse de acord în nicio sursă deschisă aici.

Copacul numit cel mai des cel mai bătrân măslin din Cipru se află la Potima, lângă Xyliatos, în districtul Nicosia. in-cyprus îi dă un perimetru de 13 metri și o înălțime de 6 metri, iar Centrul de Arte Vizuale și Cercetare din Nicosia consemnează același perimetru de 13 metri. Aceeași relatare in-cyprus arată că, după multe stăruințe ale consiliului comunitar din Xyliatos, arborele a fost pus sub protecția Departamentului Pădurilor, care a emis un decret ce descrie asemenea copaci drept „importanți din punct de vedere științific, istoric, cultural și educativ” și drept exemplare însemnate „prin vârsta sau prin dimensiunile lor excepționale”. Pliantul Departamentului Pădurilor „Arborele Anului 2012” ar da aceluiași copac o circumferință de 12,80 metri; PDF-ul pliantului nu a putut fi deschis aici, întorcând HTTP 400.

Satul Anglisides, chiar lângă Larnaca, ține copacul pe care in-cyprus îl numește cel mai bătrân măslin cipriot aflat în afara unui centru de localitate: peste 800 de ani, încă pe rod, întreținut de Departamentul Pădurilor, lângă un Muzeu al Măslinului. Un storymap ArcGIS despre măslin în Cipru dă aceluiași copac din Anglisides 700 de ani. Pliantul „Arborele Anului 2012” al Departamentului i-ar da o circumferință de 10,35 metri; nici acel PDF nu a putut fi deschis aici.

Tradiția cipriotă desparte frankoelies, „măslinii franci”, socotiți a data din perioada stăpânirii france (1191-1489), de apostolitzi, despre care se spune că ar fi răsărit din sâmburi de măslină aruncați de apostolii Pavel și Barnaba, o deosebire consemnată în eseul despre măslin în Cipru al Euphrosynei Rizopoulou-Egoumenidou, universitară la Universitatea din Cipru. Pliantul din 2012 al Departamentului Pădurilor ar consemna grupuri de arbori bătrâni la Anogyra (43 de copaci), Germasogia (18) și Pano Lefkara (18) și ar arăta că, în urma unui ordin al ministrului de Interne, multe grupuri și măslini răzleți au fost declarați protejați, Departamentul rămânând răspunzător de îngrijirea lor. Nimic din textul acelui pliant nu a putut fi deschis direct.

În rest, cifrele vin din presa locală. Un articol de pe Good News in Cyprus dă măslinului de la Golden Donkeys Farm, Skarinou, o vârstă estimată de 1.500 de ani, fără să numească autorul estimării, și descrie un măslin protejat de 800 de ani pe proprietatea fermei Terra Oliva (Ktima Sofokleous), lângă Lefkara.

Niciuna dintre aceste vârste nu este o măsurătoare datată. Trunchiurile de măslin din Cipru, ca și în Grecia, sunt de obicei goale pe dinăuntru, numărătorile de inele nu sunt de încredere, iar estimările publicate stau pe mărimea trunchiului. Rizopoulou-Egoumenidou consemnează măslinii foarte bătrâni cu trunchiuri scorburoase și cele două nume tradiționale. Fiecare cifră de mai sus este o atribuire; sursele nu poartă nicio metodă.

Lista de pornire a acestui portret numea și alți copaci: un măslin la Akrotiri cu peste 1.500 de ani atribuiți, un „Măslin Vouches” la Skoulli și exemplare protejate la Athiainou, Flasou, Psematismenos, Akamas, Kato Lefkara, Anogyra, Potamiou și Skarinou. Dintre acestea, Anogyra (ca grup frankoelies de 43) și Skarinou sunt documentate mai sus. Nicio sursă deschisă aici nu consemnează un măslin de 1.500 de ani la Akrotiri, un măslin numit „Vouches” la Skoulli ori măslini protejați la Athiainou, Psematismenos, Kato Lefkara sau Potamiou. Cifrele de 1.500 de ani care chiar au ieșit la iveală pentru Cipru aparțin unui terebint de la Apesia, pe care ambele relatări îl trec printre cei mai bătrâni copaci din Cipru, și măslinului de la Skarinou.

Munca Departamentului Pădurilor merge mai departe. Același interviu din Phileleftheros consemnează că arborii bătrâni sunt tratați ca monumente vii ale naturii, legate de istoria și de tradiția insulei. Niciun număr de decizie și nicio trimitere la monitorul oficial pentru măslini ciprioți individuali nu au ieșit la iveală în vreo sursă deschisă; protecția stă pe ordine ministeriale și pe decrete ale Departamentului ale căror numere nu sunt publicate în relatările găsite.

Din dosarul public: en.philenews.com · web.archive.org · goodnewsincyprus.com · storymaps.arcgis.com · ia800602.us.archive.org

Anıt Zeytin din Bakır, Kırkağaç (Kocazeytin)

Bakır, Kırkağaç, Manisa, Turcia · înregistrat ca anıt ağaç în 2010 de Tabiat Varlıklarını Koruma Kurulu; vârstă consemnată de 1.657 de ani

Copacul crește în cartierul Bakır al districtului Kırkağaç, în Manisa, provincia turcă cu cei mai mulți măslini. Studiul din 2025 din Aegean Geographical Journal numără în provincie cam 30,6 milioane de măslini, înaintea provinciilor Aydın, cu 25,2 milioane, İzmir, cu 21,7 milioane, și Muğla, cu 19,7 milioane, pe cifrele din 2023 ale institutului turc de statistică. Planul de mediu al provinciei Manisa consemnează 274 de anıt ağaç înregistrați în toată provincia. În literatura botanică arborele este cunoscut drept Kocazeytin, măslinul cel mare; a fost studiat sub acest nume de Satıl, Tümen și Soykan în 2002.

Înregistrarea stă consemnată în Manisa Çevre Düzeni Planı, planul de amenajare a mediului al provinciei, care arată că arborele a fost înregistrat ca anıt ağaç în 2010 de Tabiat Varlıklarını Koruma Kurulu, consiliul pentru protecția bunurilor naturale. Planul nu dă niciun număr de decizie. Studiul care trece copacul în listele sale se deschide cu clasificarea turcă a arborilor-monument în grupe istorice, mistice, folclorice și dimensionale, schema sub care un anıt ağaç înregistrat este protejat. Proiectul de teren al studiului a acoperit împreună Akhisar și Kırkağaç, titlul lui numind ambele districte. Registrul anıt ağaçlar al ministerului, anitagaclar.gov.tr, pe care compilația din 2025 îl citează ca listă oficială, nu a întors nicio pagină accesibilă în timpul acestei cercetări, așa că decizia primară de înregistrare nu a fost deschisă.

Planul pune vârsta la 1.657 de ani. Studiul din 2025 trece copacul printre măslinii monumentali ai Turciei cu 1.640 de ani estimați, al patrulea în propriul său clasament de vârstă, după Ata Ağaç din Milas, cu 3.200, un copac de la Bayat, în Soma, cu 2.090, și unul de la Gökçeköy, în Saruhanlı, cu 2.005. Ambele cifre din Kırkağaç sunt atribuiri; nu s-a găsit nicio datare de laborator a acestui copac, iar chiar textul studiului previne că vârstele măslinilor se schimbă de la o sursă la alta, pentru că trunchiurile goale și răsucite zădărnicesc numărătoarea inelelor.

La măsurători, dosarul se desparte. Planul dă un trunchi de 10,6 metri grosime, o coroană lată de 13 metri și o înălțime de 6,84 metri. Studiul din 2025 măsoară circumferința trunchiului la 10,30 metri și diametrul la 3,28 metri. Cifra de 10,6, numită diametru în plan, este aproape sigur circumferința etichetată greșit; cele două cifre de perimetru, 10,30 și 10,6 metri, sunt apropiate, dar nepuse de acord, și pentru niciuna nu este publicată înălțimea de măsurare.

Copacul face în continuare măsline din patru soiuri locale, Memecik, Edremit, Uslu și Trilye, rezultatul adunat al altoirilor de-a lungul generațiilor. Cele patru soiuri sunt numite chiar în plan, patru cultivare altoite pe același trunchi, ceea ce planul citește ca lucrarea unor generații succesive de cultivatori, și pe asta stă pretenția lui că arborele, încă pe rod, este cel mai bătrân măslin roditor din lume. Același plan îl numește de-a dreptul cel mai bătrân copac al Turciei și al treilea cel mai bătrân din lume, pretenții pe care tabelul de vârste al studiului din 2025 nu le susține.

O tradiție locală spune că Maria ar fi sădit copacul pentru pruncul Iisus în trecerea prin Kırkağaç, pe drumul de la Bergama spre Efes. Planul adaugă că cercetătoarea olandeză Ticia Verveer a luat probe și a transmis în 2016, printr-un mesaj către administrația districtului Kırkağaç, că testarea cu carbon ar face copacul contemporan cu Iisus. Nici tradiția, nici testul lui Verveer nu sunt tratate aici drept stabilite; testul nu figurează ca rezultat trecut printr-o evaluare de specialitate, iar o publicație semnată de Verveer nu a fost găsită.

Același studiu din 2025 consemnează în Bakır și alți măslini bătrâni, la 9,90 metri circumferință (1.260 de ani estimați), 8,80 metri (1.120 de ani) și 6,50 metri (1.040 de ani), iar la Musahoca, în Kırkağaç, un copac de 7,40 metri estimat la 1.180 de ani. Arborele stă, așadar, într-una dintre cele mai dese concentrări de măslini străvechi consemnate în Turcia, un pâlc pe care studiul îl documentează în cadrul aceluiași proiect Akhisar-Kırkağaç din care i-au ieșit tabelele.

Tabiat Varlıklarını Koruma Genel Müdürlüğü, direcția generală a ministerului, a comandat un studiu al anıt ağaç înregistrați din Manisa, încheiat ca raport în 2020, iar în 2021 o achiziție de reabilitare și restaurare acoperind toți anıt ağaç înregistrați din Manisa și Muğla, cu semnalizare, întreținere și lucrări de reabilitare, un program administrativ care cuprinde și vecinătatea acestui copac. Nu s-a găsit nicio consemnare că din copacul însuși se presează ulei.

Din dosarul public: webdosya.csb.gov.tr · dergipark.org.tr

Anıt Zeytin din Haydarköy, Mut

Haydarköy, Mut, Mersin, Turcia · înregistrat ca anıt ağaç prin decizia 23.12.2009/5577 a consiliului regional pentru protecția bunurilor naturale; vârstă consemnată de 1.300 de ani

Copacul se află chiar la vest de satul Haydarköy, trecut în registrul provincial ca Haydar Mahallesi, în districtul Mut din Mersin, în valea râului Göksu, sub munții Toros. Satul stă pe malul estic al Göksului, la vest de șoseaua D.715, la 32 de kilometri de orașul Mut și la 137 de kilometri de Mersin, la circa 190 de metri deasupra mării. Economia districtului merge pe măsline, caise, rodii și smochine, cultura măslinului fiind cea mai veche dintre ele.

Înregistrarea stă în dosarul administrativ. Mersin Çevre Düzeni Planı, planul de amenajare a mediului al provinciei, trece copacul în tabelul său de arbori monumentali înregistrați la rândul 7: Mersin, Mut, Haydar Mahallesi, măslin (Olea europaea L.), vârstă 1.300, un singur arbore, printr-o decizie datată 23.12.2009 și numerotată 5577. Presa de limbă engleză descrie desemnarea ca lucrarea unui consiliu regional pentru protecția bunurilor naturale. Deciziile registrului merg din 1982 până în 2011, ceea ce așază această înregistrare din 2009 printre cele mai noi. Secțiunea planului despre monumentele naturale definește un tabiat anıtı ca element natural de valoare științifică protejat după principiile legii parcurilor naționale, cadrul în care stă registrul anıt ağaç. Textul deciziei în sine nu a fost deschis aici.

Vârsta consemnată este de 1.300 de ani. Reportajul din Hürriyet Daily News dă „în jur de 1.316 ani”. Studiul din 2025 din Aegean Geographical Journal trece copacul cu 6,30 metri circumferință și 2,00 metri diametru, cu 1.300 de ani estimați, iar legenda lui arată că arborele a fost înregistrat în 2009 și socotit la 1.300 de ani. Consemnarea enciclopedică numește autoritățile silvice drept cele care au fixat cifra. Nicio datare de laborator nu a fost publicată; cifra pare a fi estimarea consemnată la înregistrare, iar textul studiului previne că vârstele măslinilor variază între surse pentru că trunchiurile sunt goale pe dinăuntru și răsucite.

Măsurătorile se despart între cele două relatări. Reportajul din Hürriyet dă diametrul trunchiului la 178 de centimetri, deschiderea coronamentului la 7,5 metri și înălțimea la 5,5 metri. Circumferința de 6,30 metri din studiul din 2025 implică un diametru de circa 2,00 metri. Cele două cifre de diametru, 1,78 și 2,00 metri, nu sunt puse de acord, și pentru niciuna nu este publicată înălțimea de măsurare.

Copacul dă în continuare măsline în fiecare sezon de recoltă, în octombrie, când localnicii culeg fructele cu mâna. Șeful camerei agricole locale, Muharrem Yılmaz, a declarat pentru Hürriyet că arborele este o mărturie vie a istoriei agricole a regiunii, că măslinăritul acoperă aproape 269.000 de decari în zonă și că arborele „stă în picioare de peste 1.300 de ani, continuă să rodească și este prețuit de comunitate”. Cifra camerei arată districtul drept unul dintre principalii producători de măsline ai Mersinului. Același reportaj citează un oficial identificat drept Çıraklı, care spune că măslinii sunt nemuritori dacă sunt lăsați în picioare și dau rod câtă vreme nu sunt tăiați.

Planul din Mersin trece încă trei anıt zeytin înregistrați în districtul Mut, la Çortak, 820 de ani, la Kurtuluş, 650, și la Hacısait, 435, pe care reportajul din Hürriyet îi strânge în trei măslini monumentali de 450 până la 800 de ani. Planul înregistrează măslini monumentali și în alte părți ale provinciei, între ei un măslin Sarıulak la Karadiken, Tarsus, cu 820 de ani, și un măslin la Keben, Silifke, cu 810, și trece două monumente naturale, ienupărul Ana Ardıç și cedrul Koca Katran, la Çamlıyayla, alături de un platan înregistrat în centrul orașului Mut, datat printr-o decizie din 1982. Același tabel străbate provincia, de la un pâlc de palmieri la Akdeniz până la măslini, platani, ienuperi și stejari la Tarsus, Silifke, Gülnar și Toroslar, așa că arborele din Mut este o singură poziție într-un registru al întregii provincii. În Mersin, copacul din Haydarköy este consemnat drept cel mai bătrân dintre măslinii înregistrați.

Pretenția, repetată în consemnarea enciclopedică, că arborele ar fi cel mai bătrân din Turcia nu rezistă dosarului academic: studiul din 2025 pune Ata Ağaç din Milas la 3.200 de ani și mai mulți măslini din Manisa peste 2.000, toți înaintea celor 1.300 ai acestui copac. Nu s-a găsit nicio consemnare că din acest copac anume se presează ulei.

Din dosarul public: hurriyetdailynews.com · webdosya.csb.gov.tr · dergipark.org.tr · en.wikipedia.org

Ata Ağaç (Arborele Strămoș)

Milas, Muğla, Turcia · datat prin luminescență (OSL/IRSL) de Şahiner, Polymeris, Atlihan, Aktürk și Meriç, Journal of Quaternary Science 35(5), 706-715, 2020; plantarea atribuită la aproximativ 3.000 de ani în urmă

Copacul stă într-o grădină de măslini din districtul Milas al provinciei Muğla, în Egeea de sud-vest a Turciei. Ata Ağaç înseamnă arborele strămoș, iar studiul care l-a datat îl așază între orașele antice Milet, pe partea Didim-Aydın, și Iasos, pe partea Milas-Muğla. Trunchiul îi măsoară în circumferință cam 41 de picioare, aproximativ 12,5 metri, o mărime pe care relatările din 2019 au comparat-o cu măslinul din Vouves, în Creta, arborele cel mai des citat drept cel mai bătrân din lume, la 3.000-4.000 de ani și declarat monument național grec în 1997. Compilația din 2025 din Aegean Geographical Journal consemnează circumferința la 12,56 metri și diametrul la 4,00 metri.

Metoda de datare a fost aleasă pentru că trunchiurile de măslin zădărnicesc metodele obișnuite. Măslinii bătrâni sunt în mare parte goi pe dinăuntru, mijlocul putrezește, iar inelele de creștere se răsucesc, așa că nici dendrocronologia, nici radiocarbonul pe lemn nu pot ajunge la un prim inel. Prof. Niyazi Meriç, directorul Institutului de Științe Nucleare al Universității din Ankara, a declarat agenției Anadolu că numărătoarea inelelor și datarea cu carbon ar fi problematice „pentru copacul din Milas, câtă vreme este încă viu”. Echipa a datat, în schimb, pământul. Datarea prin luminescență măsoară doza de radiație acumulată în granulele de sediment de la ultima lor expunere la lumina soarelui; relatarea din Newsweek, citând Serviciul Geologic al Statelor Unite, descrie fotoni eliberați din radiația acumulată atunci când o probă este stimulată cu lumină, dezvăluind când a văzut solul ultima dată lumina zilei. Sedimentul de sub rădăcini și din jurul lor, depus la plantarea copacului, se citește deci ca dată a plantării. Meriç a descris culegerea de sol din șapte părți diferite ale zonei rădăcinilor, iar lucrarea prezintă rezultatul ca o dată indirectă a plantării, un studiu-pilot, nu o măsurare directă a copacului însuși.

Studiul a fost făcut cu Eren Şahiner, Georgios S. Polymeris, M. Altay Atlihan de la Universitatea Pamukkale și Selçuk Aktürk de la Universitatea Muğla Sıtkı Koçman. A fost publicat sub titlul „Indirect dating of an olive tree planting event using luminescence of the sediments lying beneath the roots of the tree: a pilot study in the south-western part of Anatolia, Turkey” în Journal of Quaternary Science, volumul 35, numărul 5, paginile 706-715, în 2020. A aplicat două protocoale, luminescență stimulată optic pe cuarț și luminescență stimulată în infraroșu pe feldspat, și discută platouri de preîncălzire, statistici ale dozei echivalente și debite de doză din spectrometrie gama. Rezumatul îl descrie drept prima vârstă raportată pentru un măslin în Mediterana de est și prima dovadă experimentală că măslinul era cultivat în regiune încă din epoca fierului.

Cifra publică a venit înaintea lucrării. În noiembrie 2019, Meriç a declarat agenției Anadolu și publicației Newsweek că arborele fusese plantat cu aproximativ trei milenii în urmă, în jur de 1000 î.Hr., și că scrierea articolului pentru o revistă internațională era încă în lucru. O evaluare mai veche a unor ingineri agronomi ai ministerului turc, întemeiată pe mărimea trunchiului, pusese copacul la cel puțin 1.500 de ani. Compilația din 2025 din Aegean Geographical Journal citește rezultatul aceluiași studiu ca 3.200 de ani. Cifra din presă și cifra compilației diferă cu aproximativ două secole, un ecart pe care nicio sursă nu îl explică, și amândouă sunt atribuiri; rezultatul calibrat din lucrare nu a putut fi verificat aici, textul integral fiind cu plată.

Relatările din 2019 au scris că arborele ar fi fost plantat pe un teren care fusese loc de îngropăciune roman. Amănuntul vine din presă, nu din rezumatul lucrării, care așază copacul doar între Milet și Iasos și notează că datarea sedimentelor de paleocanal asociate este prezentată pentru prima dată în literatura de datare.

Copacul încă rodește, iar măslinele lui merg la moară. Un reportaj în limba engleză îl așază într-o livadă a soților Hatice și Aydın Aktürk, care pun copacii din jur între 100 și 3.500 de ani și vând o marcă, Ancient Cure 3200, numită după vârsta atribuită a arborelui. Proprietatea și marca stau pe acel singur reportaj. Aceeași relatare consemnează că operatorul grădinii, ATA Agac, a spus că testul de luminescență nu este potrivit pentru stabilirea vârstei măslinilor; disputa este consemnată, dar neexplicată.

Nu s-a găsit niciun instrument de înregistrare pentru copac. Apare în compilațiile academice ale măslinilor monumentali ai Turciei, dar nicio decizie de tescil, nicio mențiune în monitorul oficial și nicio poziție în registrul anıt ağaçlar al ministerului nu au ieșit la iveală în timpul acestei cercetări, iar portalul ministerului pe care compilațiile îl citează, anitagaclar.gov.tr, nu a întors nicio pagină accesibilă.

Din dosarul public: newsweek.com · aa.com.tr · acikerisim.mu.edu.tr:8080 · dergipark.org.tr · honestcooking.com

Livada de măslini Bidnija (Iż-Żebbuġ tal-Bidnija)

Bidnija, Mosta, Malta · 20 de arbori veterani; trunchiuri eșantionate, datate cu radiocarbon 1450-1669 d.Hr.

Livada cuprinde douăzeci de măslini veterani, aproape de satul Bidnija, la trei kilometri nord-vest de Mosta, în nordul Maltei, într-o zonă delimitată de protecție a arborilor. Toți cei douăzeci au fost tăiați în scaun la o înălțime de aproximativ doi metri, câțiva sunt acum culcați la pământ sau prăbușiți din pricina vârstei înaintate, iar toți au trunchiurile în mare parte scorburoase. Situl este înconjurat de câmpuri mici și este alăturat unui promontoriu de calcar pe care au fost descoperite, în 1912, rămășițele unei vile de epocă romană, Tal-Bidni. Lucrarea genetică a lui Mazzitelli, Calleja, Sardella, Farrugia și Zammit-Mangion, publicată în Genetic Resources and Crop Evolution în 2015, a arătat că altoaiele arborilor de la Bidnija sunt clone unele ale altora: probele din coroana de sus și din cea de jos a aceluiași arbore au același genotip, ceea ce arată că nu a existat o a doua altoire la coroană, iar tiparul alelic este apropiat de soiurile cultivate în nordul Tunisiei. Se consideră că arborii aparțin vechiului soi indigen Bidni.

Datarea este cel mai precis lucru din dosarul sitului și este un rezultat evaluat de specialiști. Jonathan G. A. Lageard de la Manchester Metropolitan University, Daniel Sultana de la Junior College al Universității din Malta și de la Environment and Resource Authority și Francis Q. Brearley de la Manchester Metropolitan University au publicat „Veteran trees in an historic landscape: The Bidnija olive grove, Malta” în Journal of Archaeological Science: Reports 38 (2021) 103094. Au vizitat livada în ianuarie 2016 ca să o cartografieze și să preleveze probe. Șase arbori, numerotați T1, T5, T8, T17, T18 și T20, păreau să păstreze lemn central intact la cinci până la douăzeci de centimetri de la baza trunchiului, iar probele mici de lemn au fost recoltate cu un ferăstrău de tăiat crengi, în baza unei licențe speciale pentru prelevarea de material biologic acordate potrivit Environmental Protection Act 2001 și sub supravegherea Malta Environment and Planning Authority, astăzi Environment and Resources Authority. Probe de două până la șase grame au ajuns la Beta Analytic, în Miami, pentru pretratament acid-alcalin-acid și analiză standard de radiocarbon prin AMS, calibrată cu OxCal 4.4.2 și IntCal20. Cele trei probe socotite a proveni din apropierea unei măduve centrale au dat 370 ± 30 BP pentru T8, 340 ± 30 pentru T20 și 270 ± 30 pentru T18, ceea ce se încadrează într-un interval calibrat la doi sigma între 1450 și 1669 d.Hr. Autorii plasează livada la mijlocul și spre sfârșitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea - al XVII-lea sau puțin mai devreme, și precizează că estimările lor sunt termini ante quem, de vreme ce hifele fungice și posibilitatea existenței mai multor măduve nu pot fi excluse cu totul.

Concluzia lucrării privește ceea ce anume schimbă această dată. Ea consemnează că presupunerea potrivit căreia arborii ar fi relicve contemporane cu peisajul roman este larg răspândită și expune dovezile din spatele ei: San Pawl Milqi, săpat în anii 1960, cu două prese și mai multe zdrobitoare, și Tal-Bidni, ambele pe versanții de jos ai bazinului Burmarrad și socotite a reprezenta un peisaj rânduit pentru producția de ulei de măsline la export, nu pentru nevoia locală; și carota de sedimente de la Burmarrad, în care o creștere a polenului de Olea în jurul anului 1800 cal BP este citită ca sporul de producție de măsline din perioada romană. Datarea medievală, de mijloc spre târzie, scriu autorii, exclude comparația cu acele înregistrări de polen. Ei adaugă că arborii, fiind tăiați în scaun la înălțime, nu conduși ca tufe de crâng, ar putea arăta aceeași folosință a terenului până în perioada romană și dincolo de ea, arborii vii fiind o etapă relativ recentă dintr-un șir neîntrerupt de replantări și de îngrijire. Relatările oficiale și cele de presă nu au urmat corectura: anunțurile Ambjent Malta și Heritage Malta din 7 ianuarie 2021 descriu livada ca fiind de epocă romană, cu arbori „vechi de 1.800 de ani”, în timp ce alte relatări despre același acord îi dau ca având peste 600 de ani. Ambele cifre continuă să circule alături de intervalul obținut prin radiocarbon.

Protecția este stratificată și veche. Lucrarea invocă legislația subsidiară 445.02, ordinul privind lista arborilor istorici de importanță anticvarică, dat prin Government Notice 269 din 1933, drept legea care ocrotește livada; portalul legislativ maltez găzduiește acel ordin sub aceeași referință ELI. Situl este zonă clasată de protecție a arborilor, zonă de importanță ecologică și sit de importanță științifică — cele trei clasări invocate de cele două entități în 2021 — și intră sub Trees and Woodlands Protection Regulations, la care declarațiile lor din 2021 trimit în forma din 2011 și care se află astăzi în forma Trees and Woodlands Protection Regulations, 2018, Legal Notice 258 din 2018, ce ocrotește vreo nouăzeci de specii de arbori și dă Environment and Resources Authority competențele de aplicare și de atenuare.

La 7 ianuarie 2021, Ambjent Malta și Heritage Malta au semnat un memorandum de înțelegere privind livada, anunțat de Aaron Farrugia, ministrul mediului, schimbărilor climatice și amenajării teritoriului, și de José Herrera, ministrul patrimoniului național, artelor și administrației locale. Măsurile prevăzute: tăierea ocazională a ramurilor uscate și tăieri de refacere executate de grădinari calificați din secția de împăduriri a Ambjent Malta, cu autorizație de la Environment and Resources Authority; testarea pentru Xylella fastidiosa, care nu este prezentă în Malta și pentru care fiecare arbore din livadă a ieșit negativ; teste genetice și analiza polifenolilor împreună cu Universitatea din Malta; înmulțirea măslinilor Bidni prin marcotaj aerian, cu puieți înrădăcinați chiar pe ramurile plantei-mamă; supraveghere video; prevenirea incendiilor; și refacerea zidurilor de piatră seacă năruite. Un acord separat, între Heritage Malta, Universitatea din Malta și Superintendența pentru Patrimoniu Cultural, fusese semnat mai devreme în 2021 și acoperă conservarea patrimoniului cultural al sitului. Accesul pentru prelevarea de probe din 2016 a fost înlesnit de coproprietara sitului, doamna Josephine Austad. Livada este un loc de patrimoniu, nu o fermă în lucru, și nu s-a găsit nicio consemnare a vreunui ulei presat din acești arbori.

Din dosarul public: doi.org · maltawildplants.com · newsbook.com.mt · independent.com.mt · legislation.mt · ecolex.org

Măslinul Echraf

El Haouaria, Cap Bon, guvernoratul Nabeul, Tunisia · recunoscut de Institutul Tunisian al Măslinului drept cel mai bătrân măslin al Africii; vârstă atribuită epocii feniciene

Copacul crește la Echraf, în municipalitatea El Haouaria, la capătul nordic al peninsulei Cap Bon, în guvernoratul Nabeul. Dimensiunile publicate sunt o înălțime de 10 metri, ramuri întinse pe 12 metri, un coronament care acoperă 220 de metri pătrați și rădăcini care coboară 21 de metri. Cifrele vin din știrea preluată în lanț, în versiunile ei de institut de recorduri și de presă, și niciun organism de măsurare nu este numit pentru ele.

Recunoașterea aflată în dosar este afirmația că Institutul Tunisian al Măslinului (Institut de l'Olivier) a recunoscut arborele Echraf drept cel mai bătrân măslin al Africii. Relatarea apare într-o știre trecută prin presa de stat tunisiană și prin Saudi Press Agency, purtată de Gulf Herald și de Riyadh Daily. Publicarea recunoașterii de către Institut nu a fost găsită.

Vârsta este dată la peste 2.500 de ani, pe care aceleași relatări o atribuie epocii feniciene, perioada în care fenicienii și, mai apoi, cartaginezii au plantat măslini în toată Tunisia. O relatare tunisiană separată, despre ulei de măsline, dă aceeași vârstă și pune plantarea în perioada punică. Cifra este o atribuire, nu o măsurătoare datată; nicio datare cu carbon și nicio numărătoare de inele pentru acest copac nu au fost publicate în vreo sursă deschisă.

Uleiul copacului poartă o aromă aparte, de migdală, un punct asupra căruia relatările de portal și cele de presă se înțeleg, descriindu-l ca produs local prețuit.

Producția a scăzut. Știrea preluată în lanț arată că acum cincisprezece ani copacul dădea în jur de 600 de kilograme de ulei, că anul trecut a dat 250 și că în unii ani nu face măsline deloc, scăderea fiind pusă pe seama secetei și a climei în schimbare. Cifrele vin dintr-o singură știre de agenție.

Purtătorul de dinainte al pretenției de cel mai bătrân din Africa era copacul de la Akkarit, la Douiret, în sud, pus la circa 900 de ani în aceleași relatări; arborele Echraf l-a înlocuit în povestea portalurilor. Pentru arborele Echraf nu s-a găsit niciun instrument de protecție, nicio decizie de minister, trimitere la monitorul oficial sau număr de registru, iar eforturile de păstrare pe care le descriu relatările rămân locale și benevole.

Din dosarul public: thegulfherald.com · alriyadhdaily.com · olyfo.com

Vechile livezi de măslini ale Georgiei (Muntele Urta, Hetta, Tsapshchi)

Regiunea Zugdidi, Georgia · vârste de ~200-250 de ani atribuite prin literatura sovietică, relatate la mâna a doua; niciun instrument de protecție

Georgia nu are un măslin străvechi-emblemă în felul arborilor cu nume ai Mediteranei. Dosarul ei este al unor livezi bătrâne, nu al unui exemplar-reper, iar numerele legate de ele sunt subțiri și la mâna a doua. Rândul de pornire al acestui portret arăta spre muntele Urta și spre satele Hetta și Tsapshchi din regiunea Zugdidi.

Vârstele consemnate pentru acei copaci sunt de 200-250 de ani și ajung în acest portret pe un singur canal. Site-ul spaniol de știri Olive Press, relatând în 2019 despre o renaștere a măslinului georgian, scrie că măslinii de pe muntele Urta sunt consemnați la până la 250 de ani și că arborii din Hetta și Tsapshchi sunt estimați la 200-250 de ani, citând literatura științifică sovietică „din anii ’40 până la mijlocul anilor ’80”. Nicio sursă sovietică nu este numită și niciuna nu a fost deschisă.

O sursă academică georgiană confirmă prezența istorică fără vârste. Nino Orjonikidze și Nino Liparteliani, de la Gori State Teaching University, scriind despre investițiile în producția georgiană de măsline, arată că măslinii sunt răspândiți, alături de dafini, pe muntele Urta și că această cultură a fost așezată în Georgia de călugării de la Noul Athos în 1879, cu o plantație mare devenită mai târziu fermă sovietică. Ele consemnează că măslinele erau din belșug la Tbilisi la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea, când se culegeau 60-78 de tone de fructe pe an, și că după 1927 producția de măsline a fost mutată de statul central în Azerbaidjan și în Turkmenistan. Vechile soiuri georgiene, cu tot cu soiul de ulei „Tbilisuri”, mai trăiesc, scriu ele, doar ca arbori răzleți.

Starea de azi confirmă tabloul. Aceleași autoare notează că vechile soiuri în mare parte nu mai există sau trăiesc doar ca arbori izolați și că plantațiile noi se fac mai ales cu puieți aduși din Turcia. Reportajul Olive Press din 2019 descrie plantarea a 20.000 de puieți de măslin în estul Georgiei în 2010, ca parte a unei renașteri, și o citează pe bucătăreasa georgiană Tekuna Gachechiladze spunând că, odinioară, măslinii creșteau în Georgia de la sine.

Ce lipsește din dosar este tocmai ce poartă de obicei acest portret. Niciun copac individual de la Urta, Hetta sau Tsapshchi nu este numit în vreo sursă deschisă. Nu s-au găsit măsurători ale vreunui măslin georgian, niciun instrument de protecție, nicio înscriere în registru și niciun laborator sau studiu numit în spatele cifrelor de vârstă. Vârsta de 200-250 de ani rămâne o atribuire la mâna a doua către o literatură care nu a fost cercetată.

Din dosarul public: theolivepress.es · dpublication.com

Gerontoelia st' Adisarou (Throuba Naxou)

Adisarou, Damarionas, Naxos, Grecia · diametrul trunchiului 10,8 m, perimetrul 29 m; genom secvențiat integral ca „Throuba Naxou”

Copacul se află la Vrysi t' Adisarou, lângă Damarionas, în Naxos, sub castelul bizantin Apaliros, lângă izvorul care dă numele locului, între platani înalți și aproape de o mică biserică a Sfântului Isidor pe care relatările din Naxos o dau ca având vreo cinci sute de ani. Trunchiul principal s-a pierdut cu timpul și s-a împărțit în multe brațe. Cifrele publicate pentru el sunt un diametru al trunchiului de 10,8 metri și un perimetru de 29 de metri, destul de mari cât vizitatorii să stea în interiorul trunchiului ca să fie fotografiați. Pentru niciuna dintre cifre nu este numit un organism care să fi măsurat. Soiul este dat local ca throumpolia din Marea Egee.

Pretenția de vârstă și estimarea de vârstă din literatură sunt două lucruri diferite. Agronomul și cercetătorul Giorgos Kostelenos, care a adus arborele în atenție, pornește de la o creștere radială presupusă de un milimetru pe an și, pe această bază, estimează 5.000 - 6.000 de ani, prezentându-l ca arbore preminoic și, probabil, cel mai bătrân măslin din lume. Metoda este a lui și nicio datare de laborator a arborelui nu a fost publicată. Cele două lucrări evaluate de specialiști care pomenesc arborele poartă o cifră mai mică și o poartă ca estimare, nu ca rezultat. Tourvas și colegii, scriind în Frontiers in Genetics la 4 decembrie 2023, vorbesc despre „măslinul monumental Throuba Naxou, vechi de peste 3.000 de ani” și despre „un arbore monumental din insula Naxos, cu o vârstă estimată de peste 3.000 de ani”. Presa din Naxos repetă 5.000 - 6.000, iar rândul din catalog poartă o pretenție de peste 5.000. Niciuna dintre acestea nu este o măsurătoare datată.

Ceea ce lucrarea evaluată de specialiști chiar stabilește este genetic. Tourvas, Ganopoulos, Koubouris, Kostelenos, Manthos, Bazakos, Stournaras, Molassiotis și Aravanopoulos, lucrând între Universitatea Aristotel din Salonic, Organizația Agricolă Elenă ELGO-DIMITRA și Institutul Max Planck pentru Cercetarea Ameliorării Plantelor, au genotipat arborele cu zece markeri SSR. „Throuba Naxou” s-a dovedit a avea un genotip multilocus contras identic cu al clonei comerciale „Throuba” și cu al probei de referință „Throubolia”, grupându-se cu o probă presupus sălbatică din Grecia centrală și cu două probe cultivate din Ikaria. Autorii scriu că potrivirea profilului genetic al soiului „Throuba Naxou” cu soiul „Throubolia”, împreună cu un schimb de gene descoperit dinspre populațiile sălbatice către fondul genetic cultivat, sunt indicii care sprijină rolul presupus al regiunii grecești ca punct fierbinte al evoluției oleiculturii. Același arbore a fost cuprins într-o scanare a întregului genom a 89 de genotipuri de măslin din tot bazinul mediteraneean, publicată de Bazakos și colegii în The Plant Journal în 2023, cercetat acolo pentru a lămuri originea și căile posibile ale domesticirii măslinului.

Nicio desemnare nu îl ocrotește. La 14 mai 2018, Municipalitatea Naxos și a Micilor Ciclade a ținut la Teatrul Municipal Iakovos Kampanellis un eveniment la care Kostelenos a prezentat arborele, după ce cercetase un lăstar din el și ajunsese la concluzia că întregul arbore este cultivat, nu sălbatic, ceea ce el a citit ca dovadă a unei cunoașteri străvechi a altoirii. A pomenit sâmburi de măsline din zonă datați la 1500 î.Hr. și puși în legătură cu descoperiri din Creta preminoică, o potrivire relatată după el, fără trimitere la o săpătură publicată. Primarul, Manolis Margaritis, i-a cerut un capitol pentru un volum al municipalității despre monumentele insulei și butași pentru a fi plantați în locuri vizibile de pe insulă, iar municipalitatea și-a arătat intenția de a lucra cu organismele competente pentru certificare și promovare, de a evalua starea arborelui și de a lua măsurile de conservare trebuincioase ca să încetinească degradarea lui. De atunci nu a mai apărut nicio desemnare, decizie sau poziție în registru. Niciun proprietar nu este numit și nu s-a găsit nicio consemnare a vreunui ulei presat din arbore.

Din dosarul public: pmc.ncbi.nlm.nih.gov · frontiersin.org · naxostimes.gr

Mastrinka (Măslinul bătrân din Kaštel Štafilić)

Kaštel Štafilić, Kaštela, Split-Dalmația, Croația · monument natural botanic, decizie a adunării municipale Kaštela din 1990; trecut în planul de urbanism al orașului Kaštela

Copacul stă în curtea grădiniței „Maslina” din Kaštel Štafilić, una dintre cele șapte așezări de coastă care alcătuiesc orașul Kaštela, în județul Split-Dalmația, pe țărmul dintre Split și Trogir. Localnicii îi spun Mastrinka, „cea mai bătrână Kaštelanka”. Oficiul de turism Split-Dalmația și portalul orașului Kaštela îl descriu deopotrivă ca monument excepțional al naturii. Trunchiul are o circumferință de șase metri, coroana un diametru de douăzeci și doi de metri, iar înălțimea este dată la zece metri; pentru niciuna dintre cifre nu este numit vreun organism de măsurare.

Sistemul de rădăcini este trăsătura pe care sursele o scot în față. Copacul nu are o rădăcină pivotantă principală; în locul ei s-a dezvoltat un sistem de rădăcini pe o întindere de aproximativ o sută de metri, o alcătuire descrisă în aceiași termeni de portalul Kaštela și de oficiul de turism. Soiul este unul de ulei, uljarica, cu frunze mici și fruct mărunt. Aceleași relatări spun că niciun copac din acest soi nu mai există azi în regiunea largă și presupun că sămânța a fost adusă din sudul Italiei sau din Grecia în Antichitate. Portalul Kaštela pune locul plantării în rama lui romană: pământul dintre Salona și Tragurium era lucrat în secolul I d.Hr., a fost împărțit soldaților veterani sub împăratul Claudius, iar articolul sugerează că veterani romani ar fi putut aduce sămânță de măslin în așezarea Siculi, lângă Resnikul de azi.

Vârsta este purtată de fiecare relatare și atribuită de niciuna. Oficiul de turism, portalul Kaštela și Skrivena Dalmacija spun toate că arborele are peste 1.500 de ani, iar articolul portalului Kaštela din 2004 repetă „peste 1500 de ani”. Nicio sursă nu numește cine a făcut estimarea și prin ce metodă, și nicio instituție nu tratează cifra drept stabilită. Poșta Croată a fixat numărul rotund în dosarul filatelic la 20 aprilie 2001, emițând un timbru comemorativ, marca numărul 391, numit „15 secole de măslin în Kaštel Štafilić”.

Protecția este consemnată de două ori, o dată ca eveniment și o dată în dosarul de urbanism. Portalul Kaštela consemnează că arborele a fost declarat monument al naturii, spomenik prirode, printr-o decizie a adunării municipale Kaštela din 1990. Planul de urbanism al orașului Kaštela, prostorni plan uređenja Grada Kaštela, în al treilea rând de modificări, trece „Stara maslina u dječjem vrtiću u Kaštel Štafiliću”, măslinul bătrân din grădiniță, printre monumentele naturale botanice ale orașului, sub Legea protecției naturii NN 80/13, cu Bioportalul național dat ca sursă a hărții. Numărul deciziei din 1990 și textul ei din monitorul oficial nu au fost găsite.

Copacul a fost lucrat ca un pacient. Portalul Kaštela descrie trunchiul ca vătămat, cu partea din mijloc moartă, o scorbură, cu seva curgând prin stratul exterior de scoarță, care apără și susținerea interioară, și cu coroana de sus slăbită și bolnavă. A fost pregătit un proiect de reabilitare și revitalizare, iar tratamentul s-a făcut în colaborare cu Institutul pentru Culturi Adriatice, Institut za jadranske kulture. Același articol consemnează arborele din curtea grădiniței în proprietatea familiei Perišić.

Prezentarea copacului trece prin Skrivena Dalmacija, Dalmația ascunsă, care ține poteci educative și școli în natură sub numele „Old Olive Tree”, conduse dintr-un centru de vizitare de la adresa sv. Nikole Tavelića 1, în Dugopolje. Pagina ei despre arbore poartă o secțiune numită „Interpretation infrastructure of Old olive tree”, iar proiectul european „Hidden Habitats” apare în meniul organizației. Atelierul construit în jurul copacului, „Olive, her majesty”, îi învață pe copii legendele legate de Mastrinka și cum se face săpunul.

Niciun produs comercial îmbuteliat din acest copac nu este consemnat. Relatarea Skrivena Dalmacija descrie arborele dăruindu-le îngrijitorilor „ulei auriu curat” în schimbul grijii lor, o înțelegere fără acte. Trunchiul este despicat și în parte gol, iar sursele cad de acord că toate părțile copacului rămân vii.

Din dosarul public: dalmatia.hr · web.archive.org · skrivenadalmacija.hr · kastela.hr

Măslinul-mamă din Kalamata (Mana Elia)

Kalamata, Messinia, Grecia · Monument al naturii ocrotit, decizia 200995/7950/1979 a Ministerului Agriculturii, publicată în monitorul oficial 121/τ.Δ/1980

Copacul se află în interiorul orașului Kalamata, pe strada Lakonikis 85, umplând curtea a ceea ce a fost Centrul de Învățământ Agricol (KEGE) și este astăzi Institutul Măslinului, al Culturilor Subtropicale și al Viticulturii din ELGO-DIMITRA, la N 37.039298, E 22.120737 și la circa 14 metri deasupra nivelului mării. Trunchiul lui are un perimetru de 8,97 metri și un diametru de aproximativ 3 metri. La 2,5 metri, trunchiul se împarte în șase brațe groase, dintre care al șaselea nu mai există, căzut pe vreme rea în 1997, iar vârfurile ramurilor ajung la 12 metri deasupra solului. Este un arbore reprezentativ al soiului „Aetonycholia Kalamon”, socotit planta-mamă a soiului „Kalamon”, cu frunze mari și cu un fruct mare, ovoid alungit, care amintește de o migdală sau de o boabă de strugure — gheara de vultur, „aetonychi”, de la care soiul își ia numele.

Vârsta a fost revizuită în sus o dată, cu acte. Estimarea de lucru fusese de 800 de ani. Cercetarea doctorului Panagiotis Bazigos, inginer silvic și director general al Regiunii Peloponez, pornind de la două carote luate în timpul unei inspecții făcute la 23 august 2001, a dat o vârstă aproximativă de 1.733 de ani, ceea ce ar așeza plantarea în jurul secolului al IV-lea d.Hr. Bazigos a mai scris că, în lipsa unor acte violente sau a unor piedici în calea creșterii, arborele ar putea trăi încă multe secole și, teoretic, ar rămâne nemuritor. Anunțurile municipale și ale ELGO-DIMITRA folosesc acum cifra rotunjită de 1.700 de ani. Un reportaj al radiodifuziunii publice poartă iarăși altă cifră, 1.500 de ani, atribuită geologului și biotehnologului Panagiotis Katsaris. Panoul de date al Messinia Live despre arbore dă intervalul ca fiind de la circa 850 la 2.000 de ani. Fiecare dintre acestea este o atribuire; nu există o cifră asupra căreia să se fi căzut de acord.

Protecția este partea cea mai fermă a dosarului. Arborele a fost declarat Monument al naturii ocrotit în 1980, prin decizia numărul 200995/7950/1979 a Ministerului Agriculturii, publicată ca decret 121/τ.Δ/1980. O relatare a aceluiași act pune publicarea în monitorul oficial la 21 februarie 1980 și descrie arborele ca fiind desemnat atât arbore centenar, cât și reprezentativ pentru soiul de măslin Kalamata. Textul primar al monitorului nu a fost deschis aici.

Povestea legată de el vine prin același reportaj al radiodifuziunii, de la Katsaris: că, atunci când Ibrahim a năvălit în Peloponez în 1826, a ars culturile și a scos din rădăcini pomii fructiferi și măslinii, că numai acest arbore a scăpat întreg și că, după eliberare, locuitorii au luat butași din el ca să replanteze, întemeind astfel soiul. Reportajul adaugă că din el se trimit și astăzi butași către fiecare continent.

Municipalitatea Kalamata și ELGO-DIMITRA deschid acum împreună arborele și câmpul demonstrativ „Mana Elia” din jurul lui. Câmpul are o colecție de 20 dintre cele mai însemnate și mai rare soiuri de măslin grecești, Institutul Măslinului, al Culturilor Subtropicale și al Viticulturii fiind conservatorul național al soiurilor importante de arbori din Grecia. Lucrările de punere în valoare a arborelui s-au făcut cu finanțarea Fundației Căpitan Vasilis și Carmen Konstantakopoulou și cu sprijinul municipalității. O zi a porților deschise a fost ținută de Ziua Mondială a Măslinului, la 26 noiembrie, cu degustări conduse de panelul institutului, iar situl a fost deschis vizitatorilor în diminețile din timpul săptămânii, de la 2 iulie la 31 august 2026. Nu s-a găsit nicio consemnare a vreunui ulei presat chiar din acest arbore.

Din dosarul public: ertnews.gr · messinialive.gr · olivenews.gr · pna.gr · tharrosnews.gr

Măslinul bătrân Kaninjot din Kanina

Kanina (Kanine), lângă Vlorë, Albania · niciun instrument de protecție găsit; vârsta de catalog de cca 1.200 de ani nu poate fi urmărită până la o sursă deschisă

Kanina, scrisă și Kanine, este un sat pe un deal deasupra golfului Vlorë, în sud-vestul Albaniei. Numele îi este legat de soiul de măslin crescut în jur. Cultivarul Kalinjot, scris și Kaninjot, este descris într-un studiu din 2025 din Italian Journal of Food Science drept cel mai însemnat cultivar autohton din Albania și drept socotit a-și avea obârșia în satul Kanina din regiunea Vlora, o afirmație pe care studiul o atribuie lui Ismaili (2017). Bătrânul Kaninjot pe care catalogul îl numește la Kanina ține de același soi și de aceeași regiune.

Cultivarul domină suprafața de măslin a țării. Lucrarea „Administration of biodiversity of the autochthonous olive trees in Albania” a lui Dodona, Ismaili, Cimato, Imeri și Vorpsi, publicată în Research Journal of Agricultural Science 42 (2) în 2010, consemnează că soiul cel mai răspândit, Kalinjot, acoperă 45 la sută din suprafața totală de măslin. Aceeași lucrare trece „măslinii străvechi ai regiunii Vlora (Kanine, Bestrove, Narte, Panaja, Trevllazer, Dhermi, Himare, Palase, Qeparo, Borsh)” printre principalele centre de diversitate a măslinului din Albania, alături de lista regiunii Tirana, și raportează că analiza RAPD a 22 de cultivare albaneze susține obârșia autohtonă a măslinilor țării.

Studiul din 2025 din Italian Journal of Food Science caracterizează două uleiuri de măsline extravirgine monosoi Kalinjot și confirmă cultivarul drept cel mai răspândit din țară. Ambele probe s-au încadrat în standardele de calitate ale UE pentru aciditate liberă, indice de peroxid și coeficienți de extincție, iar studiul încheie că uleiul monosoi are potențial pentru o indicație geografică protejată.

Vârsta de catalog de circa 1.200 de ani a copacului din Kanina, atribuită unor analize morfologice și moleculare într-o lucrare de conferință, nu a putut fi urmărită până la o sursă deschisă. Depozitele care purtau studiul morfometric de bază erau căzute la verificare: pagina centrului iranian de citare științifică pentru „Determining the Age of Olive Trees through Morphometric Methods” și situl de descărcare IJAIR nu au răspuns niciunul. Ce rămâne consemnat este existența metodei. Studiul, al lui Hairi Ismaili de la Universitatea Agricolă din Tirana și al lui Zaim Veshaj, a modelat în 2014 creșterea trunchiului și a coletului pentru cultivarele Kaninjot și Ulli i Bardhë; un studiu mai târziu din revista turcă Arkeoloji Bilimleri Dergisi îi citează concluzia că creșterea în circumferință sporește cu vârsta în timp ce îngroșarea anuală scade, și folosirea coletului drept principal organ regenerativ al copacului.

Vechimea măslinăritului în jurul Kaninei stă pe alt fel de dosar. Lucrarea Suelei Xhyheri „Olive and Olive Oil in Albania, From Antiquity Until the Middle Ages”, prezentată la ICRAE2014, arată că pentru perioadele cele mai timpurii din Albania sursele lipsesc și că datele din Antichitate, venite mai ales din orașele arheologice, țin în primul rând de sâmburii de măslină și de vasele pentru păstrarea și transportul uleiului. Aceeași lucrare așază producția dezgropată mai târziu: ateliere de ulei sunt consemnate la complexul episcopal de la Byllis, la biserica Sf. Mihail din Kostar, la mănăstirea Kamenos din Delvinë, la biserica nr. 7 de la Kamenicë, la biserica Sf. Maria din Sinjë și la mănăstirea Ardenica, iar cele mai bune exemple medievale vin din satul Kamenicë, unde se păstrează cinci ateliere de ulei de măsline, unul ținând de biserica nr. 7. Afirmația că dovezi de moară sau de vase ar data prelucrarea măslinelor în Albania din secolul al VI-lea î.Hr. nu este susținută de această sursă.

Nicio sursă deschisă nu descrie bătrânul Kaninjot anume de la Kanina, măsurătorile lui, starea lui sau vreun instrument de protecție. Portretul stă, așadar, pe dosarul cultivarului și pe prezența străveche, documentată, a măslinului în regiune, copacul însuși fiind purtat doar de catalog.

Din dosarul public: rjas.ro · konferenca.unishk.edu.al · itjfs.com · arkeolojibilimleridergisi.org

Măslinul bătrân din Brijuni (Brijunka)

Veliki Brijun, Parcul Național Brijuni, Istria, Croația · atribuire C-14 de cca 1.600 de ani a Institutului Ruđer Bošković (anii 1960), nepusă de acord cu probele 14C moderne

Copacul stă pe Veliki Brijun, cea mai mare insulă a arhipelagului Brijuni, în largul coastei istriene, în parcul național care poartă numele insulelor. Paginile de floră ale parcului îl consemnează ca Olea europaea și îl descriu drept unul dintre cei mai bătrâni măslini ai Mediteranei. Proiecția coroanei este dată la 22 pe 8 metri, iar înălțimea la 6 metri.

Parcul atribuie vârsta unei instituții numite și unei metode numite. Cercetarea făcută pe probe din acest copac de Institutul Ruđer Bošković din Zagreb în anii 1960, aplicând izotopul radioactiv carbon-14 pe o probă de lemn luată din trunchi, a arătat arborele la circa 1.600 de ani. Studiul din anii 1960 în sine nu a fost deschis aici; relatarea este a parcului.

Același institut poartă acum alt șir de numere pentru același copac. Într-o prezentare susținută de Ines Krajcar Bronić la ISRP-14, la Cordoba, în 2018, cinci probe din măslinul de pe Brijuni sunt trecute cu vârste radiocarbon convenționale de 150±20, 130±20, 110±20 și 105±20 BP, calibrate la intervale cuprinse în 1675-1942 d.Hr., și o probă modernă la 126,3±0,3 pMC, datată 1980-1981. Prezentarea notează că măslinii nu formează inele anuale clare, că lemnul cel mai din mijloc este adesea putrezit și că datarea directă a copacului prin numărarea inelelor sau prin radiocarbon pe măduvă nu se poate face; adaugă că lemnul interior al măslinilor vii nu a fost în general datat la mai mult de 200-300 de ani. Cifra de 1.600 de ani a parcului și aceste rezultate nu sunt puse de acord nicăieri.

Paguba consemnată a copacului este o furtună. Într-o furtună din anii 1970 măslinul s-a despicat, iar rănile au fost conservate cu beton, pe atunci o metodă obișnuită în arboricultură. Arborele încă rodește: în cei trei ani consemnați de parc, măslinele s-au cules în fiecare octombrie, în medie 30 de kilograme pe an, iar cantitatea aceea a dat în medie 4,1 kilograme de ulei de măsline extravirgin. Componentele chimice ale uleiului au fost testate la laboratorul Institutului de Sănătate Publică din Pula; cea mai bună analiză a arătat 0,11% acizi grași nesaturați și un indice de peroxid de 1,95.

Un studiu din 2010 a tratat copacul ca pe un individ cu nume. Miljković, Žužić, Pucci, Baldoni, Mariotti și Cultrera au publicat „Molecular characterization of an ancient Olea europaea tree located on the Brijuni islands (Croatia) by SSR markers analysis” în Pomologia Croatica 16 (1-2), paginile 3-12. Rezumatul descrie „un măslin vechi de 1600 de ani” și raportează măsurători de fructe și de frunze făcute pe arbore, numit Brijunka, și pe cultivarul istrian standard Buga (Buža).

În 2017, copacul și livezile lui au ajuns subiectul unui proiect de marcă. L-au gândit Parcul Național Brijuni, Facultatea de Agricultură din Zagreb, fabrica de ulei de măsline Palunko din Fažana și Sectorul pentru Energie și Protecția Mediului al Camerei Economice Croate. Țelul lui, cum au spus reprezentanții parcului, era să deslușească starea și vârsta livezilor de măslini de pe Brijuni și din Fažana și, cu timpul, să facă din uleiul de măsline de Brijuni o marcă. Primul grup de cercetare a mers pe insule la 3 noiembrie 2017: cam treizeci de participanți, printre ei oameni de știință, studenți, jurnaliști și public, au luat probe de fructe din cei cincisprezece copaci cei mai bătrâni, iar consilieri științifici de la Institutul Ruđer Bošković au prelevat probe din cei mai bătrâni măslini de pe Brijuni, din Fažana și de la Valbadon, pentru a le stabili vârsta. O casă de producție, Nove boje medija, a filmat un documentar prezentat la Parlamentul European de la Bruxelles la începutul lui 2018. Niciun rezultat sub forma unui produs de vânzare nu a fost confirmat.

Din dosarul public: np-brijuni.hr · web.archive.org · fulir.irb.hr · hrcak.srce.hr · editorial.total-croatia-news.com

Măslinul din Azorias (Kavousi)

Kavousi, Ierapetra, Lasithi, Creta, Grecia · circumferința trunchiului 14,20 m la 0,8 m și 22,10 m la bază; declarat Monumental de SEDIK

Copacul se află la aproximativ un kilometru sud de satul Kavousi, în locul numit Azoria, pe drumul spre așezarea Avgo, în districtul local Kavousi din Municipalitatea Ierapetra, și foarte aproape de situl arheologic cu același nume. Registrul Asociației Municipalităților Oleicole din Creta îi dă poziția ca N 35° 06.908′, E 25° 51.651′, la 252 de metri. Măsurătorile lui sunt consemnate la două înălțimi: la 0,8 metri deasupra solului, trunchiul are un diametru maxim de 4,95 metri și un perimetru de 14,20 metri, iar la bază un diametru maxim de 7,10 metri și un perimetru de 22,10 metri. Pagina municipalității rotunjește primul diametru la 4,9 metri. Asociația consemnează o cercetare completă a însușirilor și a stării arborelui, făcută în 2004. Este din soiul mastoeidis, numit local mouratolia sau mouratoelia, altoit pe portaltoi de măslin sălbatic, iar în 2008 aparținea lui Georgios Grammatikakis.

Pretenția de vârstă este a municipalității și este neobișnuit de precisă. Pe baza metodei inelelor anuale, spune Municipalitatea Ierapetra, se calculează că arborele a fost plantat în perioada 1350 - 1100 î.Hr. Municipalitatea merge mai departe pe propria pagină, numind arborele monument natural, cel mai bătrân măslin din lume și, fiindcă este altoit pe portaltoi sălbatic, cel mai vechi exemplu de altoire din lume. Nici numărătoarea inelelor, nici autorul, nici marja ei nu au fost publicate. Numărătorile de inele pe trunchiuri de măslin scorburoase nu sunt socotite în Grecia ca stabilind o vârstă, și niciun măslin grecesc nu poartă una asupra căreia știința să fi căzut de acord. Datele 1350 - 500 î.Hr. care apar alături de arbore aparțin așezărilor învecinate, nu lui.

Desemnarea este actul unei asociații, nu al statului. Asociația Municipalităților Oleicole din Creta (SEDIK) a declarat arborele Monumental pe două temeiuri arătate: dimensiunile mari ale trunchiului și așezarea lui aproape de așezările antice Vrontas, Kastro și Azorias, din fazele minoic târziu IIIC până la arhaic, unde au fost găsite numeroase vase și unelte de presare a măslinelor. Nicio decizie ministerială, decizie regională sau poziție în monitorul oficial pentru acest arbore nu a ieșit la iveală.

Un singur eveniment îl fixează în dosarul public. În 2004, în urma unei propuneri venite de la locuitorii zonei și de la Municipalitatea Ierapetra, s-a hotărât ca prima câștigătoare a maratonului feminin de la Jocurile Olimpice Atena 2004 să fie încununată cu o cunună tăiată din acest arbore. Cununa a fost tăiată la o ceremonie specială la care au luat parte reprezentanți ai autorităților, ai Bisericii și o mulțime de localnici. Fișa SEDIK a arborelui consemnează că a fost cofinanțată de statul elen în proporție de 25 la sută și de Uniunea Europeană prin FEDR. Nu s-a găsit nicio consemnare a vreunui ulei presat din arbore.

Din dosarul public: ierapetra.gr · polelia.sedik.gr

Măslinul Sfântului Augustin (Thagaste)

Souk Ahras, Algeria · trecut ca „olivier séculaire Saint Augustin” în planul director Souk Ahras (SDATW, forma finală 02/2016); legendă datată în epoca lui Augustin, secolul al IV-lea d.Hr.

Copacul stă pe colina Sidi Messaoud din Souk Ahras, în nord-estul Algeriei, orașul de azi care acoperă rămășițele îngropate ale Thagastei, târgul numidian unde s-a născut Augustin în 354. Chiar planul director al orașului, Schéma Directeur d'Aménagement al wilayei, întocmit în formă finală în februarie 2016, trece „l'olivier séculaire Saint Augustin” printre siturile de patrimoniu ale wilayei, îl datează în epoca romană și consemnează că aduce orașului vizitatori străini.

Tradiția legată de el spune că Augustin ar fi meditat sub copac, iar unele versiuni țin că l-ar fi sădit el însuși. O știre Catholic News Agency, preluată de mai multe gazde, redă legenda și așază copacul în mijlocul orașului. Este o legendă în sensul strict: nicio sursă contemporană sau timpurie nu îl leagă pe Augustin de vreun măslin anume de la Thagaste și nimic din scrierile lui nu numește vreunul.

Judecata savantă este consemnată și respinge cu simpatie. James J. O'Donnell, specialist în Augustin și bibliotecar universitar la Arizona State University, a declarat pentru CNA că pretenția este „cu totul improbabilă, dar fermecătoare”. Nicio altă evaluare savantă a autenticității sau a vârstei copacului nu a fost găsită.

Thagaste însăși nu mai este. Știrea CNA notează că cele mai multe urme ale orașului antic s-au pierdut în secole de război și de vreme rea și că Souk Ahrasul de azi stă peste târgul îngropat. Vechea episcopie mai trăiește doar cu titlu, purtat de un nunțiu papal în funcție. Acesta este fundalul pe care copacul contează: este unul dintre puținele lucruri de atins în Souk Ahras pe care un vizitator le poate lega de cel mai vestit fiu al orașului.

Pelerinii și vizitatorii vin în continuare. Aceeași știre CNA spune că pelerinii vizitează locul cu regularitate pentru legătura lui cu episcopul, notând totodată incertitudinea istorică. Planul director consemnează copacul drept unul dintre cele mai umblate situri ale wilayei, alături de rămășițele arheologice de la Madaure și Khemissa, și ca însemnat mai ales pentru vizitatorii străini.

Copacul este tratat ca un monument. O relatare a unei vizite la Thagaste de pe blogul Terrae Transmarinae descrie plăci așezate lângă copac, care îl pomenesc pe Augustin în patru limbi, tamazight, arabă, franceză și engleză, și o capelă ridicată alături. Aceeași relatare redă un obicei popular local legat de arbore: părinți musulmani ar fi îngropat în jurul lui prepuțurile fiilor nou-născuți, ca băieții să crească „înțelepți ca Augustin”, un amănunt pe care autorul îl citește ca măsură a prețuirii de care se bucură Augustin în regiune. Nicio consemnare botanică a copacului, nicio măsurătoare, nicio datare, niciun soi, nu s-a găsit în vreo sursă deschisă.

Cifra de vârstă care se leagă de copac este de legendă. Cei 1.700 de ani din titlurile de presă sunt răstimpul scurs de la viața lui Augustin; ei datează o tradiție, și nicio măsurătoare a copacului nu îi sprijină. Copacul nu dă ulei în nicio consemnare găsită, iar identificarea lui drept măslinul lui Augustin stă în întregime pe tradiția locală.

Din dosarul public: worldcatholicnews.com · terraetransmarinae.com · al24news.dz · souk-ahras.mta.gov.dz

Olivera de les Quatre Potes (Olivo de las cuatro patas)

Canet lo Roig, Castellón, Spania · inventarul Sénia nr. 2.296, trunchi 5,70 m; AEMO Mejor Olivo Monumental de España 2016

Copacul se află în parajul Rajos, în Canet lo Roig, Baix Maestrat. Documentul de decizie al AEMO din 2016 îl consemnează ca inventariat sub numărul 2.296 în Inventario de Olivos Milenarios del Territorio del Senia, cu o circumferință a trunchiului de 5,70 metri, din soiul Farga, pe o câmpie străbătută de cursuri de apă de-a lungul cărora trecea Via Augusta romană, și „escoltado por más de 200 olivos también monumentales”, care alcătuiesc împreună partida de Rajos. Canet lo Roig are cei mai mulți măslini milenari dintre toate comunele Comunității Valenciene: 1.131 înregistrați în 2019, arătați vizitatorilor prin trei zone semnalizate și o potecă marcată.

Vârsta este dată direct pe seama celor care o susțin, în chiar formularea AEMO: „sus mentores le estiman una edad aproximada de 1.100 años”. Pentru acest arbore nu s-a făcut niciun studiu de datare. Doi dintre vecinii lui din aceeași comună au fost datați de Universidad Politécnica de Madrid — numărul 2.767, de la intrarea în sat, la anul 569, și numărul 2.814, la 527 — dar numărul 2.296 nu este între ei.

Juriul s-a reunit la Córdoba la 29 aprilie 2016 și a acordat ediția a zecea a Premio AEMO al Mejor Olivo Monumental de España. A prețuit „la probada longevidad del ejemplar, certificada por su perímetro de tronco”, împreună cu înfățișarea unui arbore care, ridicat pe cele patru picioare ale lui, pare să iasă din pământ răsucindu-se în jurul lui însuși. Candidatura a fost depusă împreună de Xavi Capafons, proprietarul, de María Teresa Adell, directoarea Mancomunitat Taula del Sénia, și de María Ángeles Pallarés, primărița din Canet lo Roig. AEMO consemnează că premiul din acel an a fost sponsorizat de GEA-Westfalia Separator.

Același document de decizie poartă singura bucată de istorie omenească a arborelui și o marchează drept mărturie, nu drept fapt. După relatarea bunicului actualului proprietar, după Războiul Civil unul dintre partizanii coborâți din „les moles de Xert” în timp ce fugeau de Guardia Civil s-a ascuns în trunchiul scorburos al acestui măslin, nu a fost găsit și a putut astfel să se întoarcă în dealuri cu tovarășii lui. Nimic altceva nu o confirmă.

La copac se ajunge de pe SL-CV 58, traseu înregistrat la Federació d'Esports de Muntanya i Escalada de la Comunitat Valenciana ca „Ruta de los Olivos Milenarios”, un circuit de 5,90 kilometri în Canet lo Roig promovat de primărie, omologat la 15 decembrie 2012 și verificat ultima oară pentru calitate în octombrie 2023; o abatere de 800 de metri de pe traseu duce la arborele însuși. Poziția lui juridică este mai subțire decât a arborilor mai mari din teritoriu. Articolul 4 din Legea valenciană 4/2006 din 19 mai pune pragul protecției generice la șase metri circumferință a trunchiului măsurată la 1,30 metri de la bază sau la 350 de ani vechime; cu 5,70 metri, trunchiul este sub pragul de mărime, vârsta nu a fost stabilită niciodată printr-un studiu, iar pentru arbore nu s-a găsit nicio declarație expresă și nicio poziție în catalog.

Din dosarul public: aemo.es · oliveresmillenaries.com · oliveresmillenaries.com · senders.femecv.com · boe.es

Olivo de las parejas

la Jana, Castellón, Spania · Museo Pou del Mas, arborele nr. 106, trunchi de peste 6,60 m; AEMO Mejor Olivo Monumental de España 2014

Copacul se află în Museo Natural de Olivos Milenarios Pou del Mas, pe proprietatea Pou del Mas din la Jana, în Baix Maestrat, care adună 21 de măslini milenari pe mai puțin de un hectar. Muzeul îl publică drept arborele numărul 106, una dintre cele nouă opriri semnalizate, rânduite spre a fi urmate în ordine de la unu la nouă, și îl confirmă drept câștigătorul premiului AEMO. Drumul de acces la proprietate se suprapune peste traseul Viei Augusta romane, iar pentru vizitatorii cu mobilitate redusă este pregătită o potecă de 300 de metri. La Jana are 970 de măslini milenari pe un teritoriu comunal de 19,5 kilometri pătrați.

Documentul de decizie al AEMO din 28 aprilie 2014 i-a acordat VIII Premio al Mejor Olivo Monumental de España. Consemnează arborele ca fiind din soiul Farga, „pudiéndose datar su origen hace 1.500 años”, cu un trunchi despicat în două din aceeași îmbinare, ale cărui vine groase răsucite și muguri juriul le-a numit o operă de artă vie în necontenită prefacere, cu o bază proeminentă ieșind din pământ, cu un perimetru de peste 6,60 metri și cu o stare de conservare optimă, cu frunziș sănătos și rodnic. Documentul îl așază în muzeul Pou del Mas „junto con otros 20 árboles que son también olivos milenarios”. Cifra de 1.500 de ani este a juriului, dată fără instituție și fără metodă de datare, iar documentul nu spune la ce înălțime a fost luat perimetrul.

Pentru numărul 106 nu a fost publicat niciun studiu de laborator, iar dosarul datărilor din Sénia arată de ce. Rezumatul făcut de Ministerio de Cultura proiectului Mancomunitat Taula del Sénia despre măslinii milenari ai Territori del Sénia arată că, prin sponsorizarea Banco Santander, Universidad Politécnica de Madrid datase doi dintre măslinii teritoriului: numărul 1.878, la Farga del Arión de la Ulldecona, plantat în 314 d.Hr., și numărul 117, la Farga del Pou del Mas de la la Jana, plantat în 833 d.Hr., în vremea emirului Abd al-Rahman II. Numărul 117 se află în același muzeu ca numărul 106 și este perechea lui datată; numărul 106 nu figurează pe acea listă. Același rezumat descrie inventarul de bază ca acoperind măslinii de peste 3,5 metri circumferință a trunchiului la 1,30 metri de la sol, pe atunci peste 4.800 de arbori în 22 de sate.

Asociación Territorio Sénia consemnează că muzeul Pou del Mas a fost inaugurat de subdelegado del Gobierno din Castellón, David Barelles, de președintele Mancomunitat Taula del Sénia, Marcelino Domingo, și de primarul localității la Jana, Joaquín Lladser, la deschiderea celui de-al doilea Encuentro despre măslinii milenari și uleiurile din soiuri tradiționale. Ca la ceilalți arbori valencieni ai teritoriului, protecția vine din lege, nu dintr-un act individual: articolul 4 din Legea 4/2006 din 19 mai declară protejat generic orice arbore cu circumferința trunchiului de șase metri sau mai mult la 1,30 metri de la bază, iar perimetrul publicat de AEMO este peste această cifră, deși, lipsind înălțimea la care a fost măsurat, nu poate fi pus cu certitudine față în față cu criteriul legal. Nu s-a găsit nicio declarație expresă și niciun număr de înregistrare în catalog pentru acest arbore.

Din dosarul public: aemo.es · oliveresmillenaries.com · cultura.gob.es · webfacil.tinet.cat · boe.es

Olivo del Arroyo Carnicero

Casabermeja, Málaga, Spania · AEMO Mejor Olivo Monumental de España 2013; trei trunchiuri fiecare peste 7 m în perimetru

Copacul se află în raza comunei Casabermeja, în provincia Málaga, aproape de oraș, pe drumul spre Villanueva de la Concepción și lângă pârâul de la care își ia numele. Primăria îl așază în comarca Campo de Cámara, într-un ținut pe care îl descrie ca având numeroși măslini monumentali, și aproape de rămășițele arheologice ale unei mori romane de ulei de la Villa de Aratispi. Descrierea primăriei îl numește o „auténtica Catedral de madera viva”, o adevărată catedrală de lemn viu, ridicată pe trei trunchiuri, fiecare de peste 7 metri perimetru. Nicio măsurătoare a coronamentului nu a fost publicată.

Ceea ce dosarul fixează cu precizie este o întâlnire. Vineri, 5 aprilie 2013, la ora douăsprezece, într-o sală de la Universidad de Córdoba, AEMO s-a așezat cu juriul pentru Premio al Mejor Olivo Monumental de España, iar dosarul lui Olivo del Arroyo Carnicero a fost pus în fața profesorilor Luis Rallo și Diego Barranco. Constatarea lui Rallo, așa cum o publică primăria: „Podemos afirmar, científicamente, que las tres patas provienen de la misma raíz… que es la de un olivo silvestre o acebuche, porque lo hemos comprobado genéticamente, también que la parte aérea de esas tres patas son injertos de la misma paleovariedad, de momento, no catalogada.” Cele trei picioare vin dintr-o singură rădăcină, a unui măslin sălbatic sau acebuche, verificată genetic, iar părțile aeriene ale tuturor celor trei sunt altoiri din aceeași paleovarietate, până acum necatalogată. A lui Barranco: „Tiene más de 1000 años, así lo certificamos en la Tesis de Concepción Muñoz”, adăugând că arborele arată probabil că oleicultura din provinciile andaluze mediteraneene Málaga și Almería a început prin supraaltoire. Muñoz însăși nu a putut veni și a spus la telefon că, dintre toți măslinii monumentali pe care îi vizitase în Andaluzia, acesta era „el olivo más monumental y más bello”.

Vârsta este, prin urmare, o atribuire cu un certificator numit și un document numit: mai mult de 1000 de ani, certificat în teza de doctorat Concepción Muñoz la Universidad de Córdoba. Hotărârea scrisă a juriului spune: "Se premia el valor histórico y monumental de este olivo cuya edad se estima en más de 1000 años. Se trata de un olivo de una paleovariedad no catalogada hasta la fecha que se encuentra injertada en un olivo silvestre." Hotărârea se închide prin plasarea copacului într-un model: Málaga și Almería sunt bogați în măsline de acest fel, supra-grădit pe radacina de acebuche cu cele mai bine adaptate paleovarii ale vremurilor lor, pe care juriul le consideră ca explicând cum a început cultivarea măslinelor în comarcasul mediteranean Andaluzia.

Candidatura a fost depusă de Ayuntamiento de Casabermeja prin primarul de atunci, Antonio Domínguez, care i-a spus AEMO că arborele era puțin cunoscut de localnici și că primăria fusese îndemnată să îl înscrie de dr. Francisco Lorenzo. A ajuns primul măslin din Andaluzia care ia premiul. Istoricul premiilor AEMO îl trece drept câștigătorul din 2013 într-un șir care merge de la Olivo La Farga de l'Ariol de la Ulldecona, în 2007, la Olivera del Suavo de la Calaceite, în 2026, șir stăpânit altminteri de Castellón, Tarragona și Alicante. AEMO consemna atunci că material din arbore urma să fie introdus în banca de germoplasmă a Universidad de Córdoba.

Dincolo de premiu recordul este subțire. Nici un proprietar nu este numit. Nu s-a găsit nici un instrument de protecție municipal, provincial sau junta de Andalucía pentru copac și nici o intrare pentru el nu a apărut în Inventario de árboles y arboledas singulares de Andalucía. Verificarea genetică descrisă de Rallo nu a fost localizată ca o lucrare publicată, iar teza lui Muñoz nu a fost deschisă aici.

Din dosarul public: aemo.es · casabermeja.es

Olivo di Sant'Emiliano

Bovara, Trevi, Umbria, Italia · datat cu radiocarbon la 1.830 ± 260 de ani; trunchi de 9,10 m circumferință

Copacul se află la Bovara, sat aparținând de Trevi, în Umbria, în locul pe care inventarul regional îl consemnează ca fiind Corciano sau Carpiano, la circa 299 de metri altitudine, la vreo 200 de metri de mănăstirea benedictină pe al cărei pământ a stat de-a lungul istoriei. Circumferința trunchiului la bază este de 9,10 metri, înălțimea de 5 metri, iar coroana se întinde pe aproximativ 8,20 metri. Trunchiul nu mai este întreg, ci adânc crăpat și despicat, urmarea torsiunii prin care trec măslinii foarte bătrâni. Genetic, este așezat într-o poziție de tranziție între oleastru și soiul Moraiolo și este consemnat ca neaparținând niciunui soi răspândit în zonă, ceea ce inventarul regional citește ca pe un ecotip distinct, poate o varietate ancestrală a zonei Spoleto și Terni; același inventar notează că a trecut nevătămat prin înghețurile de iarnă repetate ale regiunii.

Datarea este atribuită unei echipe cu nume. Analiza cu radiocarbon făcută de Guido Bonci de la CNR-ISAFOM din Perugia, Luigi Campatola de la Universitatea din Napoli, Giorgio Pannelli de la institutul de oleicultură MIPA de la Spoleto și Luciana Baldoni de la CNR-IGV din Perugia a dat 1.830 ± 260 de ani. Anul acelui studiu nu este precizat pe nicio pagină care îl invocă. Inventarul regional al arborilor monumentali poartă alte cifre pentru același arbore: o vârstă estimată de 1.599 ± 246 de ani pentru exemplarul cu tulpini multiple, alături de o valoare de 195 ± 30 de ani obținută prin radiocarbon pentru lemnul eșantionat, o alăturare pe care inventarul nu o explică. Presa umbriană și comitetul Fascia Olivata folosesc cifra mai simplă de 1.700 de ani, luată din data martiriului, nu dintr-o măsurătoare, iar pagina comitetului numește arborele pur și simplu „ultra millenario”. Și în privința clasamentului sursele se despart: un raport de specialitate și titlurile din presă îl numesc al doilea cel mai bătrân copac din Italia, în timp ce relatările din 2021 despre lista umbriană îl așază pe locul al patrulea între cei mai bătrâni copaci ai Italiei și notează că este cel mai nordic dintre ei.

Cel mai vechi document care pomenește un măslin la Trevi este Passio Sancti Miliani martiris, un codex din secolul al IX-lea despre care se crede că îl copiază pe unul din secolul al V-lea sau al VI-lea și care consemnează că Emiliano, primul episcop de Trevi, a fost legat „ad novellam olivam”, de un măslin tânăr, ca să fie decapitat în 303 sau 304. A fost publicat integral în C. Zenobi, Trevi antica, dal neolitico fino al 1214, Foligno, 1995. Identificarea acelui măslin cu arborele de față este o tradiție locală veche și nu este documentată de nimic din codex.

Protecția stă în trei straturi. Arborele a fost recenzat de Corpo Forestale dello Stato între arborii monumentali ai Italiei — recensământul național a început în 1982 — și figurează pe lista regională a Umbriei, instituită prin Legea regională 28/2001 și publicată în 2008. Legea 10/2013 din 14 ianuarie 2013 a definit arborii monumentali la nivel național și a cerut regiunilor să întocmească inventare și să le transmită; din 2014, Elenco degli alberi monumentali d'Italia este ținut de ministerul agriculturii împreună cu Carabinieri Forestali, care au făcut actualizarea din 2021, numărând 174 de arbori monumentali în Umbria, 121 în provincia Perugia și 53 în cea a Terni. Pentru acest arbore sunt publicate două numere diferite: Pro Trevi dă 102, iar inventarul Patriarchi Verdi dă codul regional 108. În august 2023, Comune di Trevi, prin viceprimarul pentru urbanism Saverio Andreani, a notificat proprietarilor interdicția de a tăia sau de a vătăma arborele fără autorizație municipală și aprobare ministerială.

A fost împrejmuit la începutul lui 2002, ca să poată fi vizitat fără riscuri pentru el, iar starea lui de sănătate a fost apreciată ca bună la inspecția vizuală. Din 1989 aparține familiei Crisafulli, Mariei Adele Crisafulli și fratelui ei, Andrea. Se află în interiorul Fascia Olivata Assisi-Spoleto, centura de măslini de 60 de kilometri care trece prin Assisi, Spello, Foligno, Trevi, Campello sul Clitunno și Spoleto, înscrisă la 3 iulie 2018 pe lista FAO a sistemelor de patrimoniu agricol de importanță mondială, primul teritoriu italian de pe ea, printr-o candidatură condusă de Comune di Trevi împreună cu Regiunea Umbria, Universitatea din Perugia și Sviluppumbria. Nu s-a găsit nicio consemnare a vreunui ulei presat din acest arbore.

Din dosarul public: fasciaolivata.it · montagneaperte.it · protrevi.com · treviambiente.it · teatronaturale.it · tuttoggi.info · sentierinellafasciaolivata.it · regione.umbria.it

Olivo Mater, conocido como "El Pulpo"

Ulldecona (Arión), Tarragona, Spania · trunchi peste 6,30 m la 1 m pe AEMO 2011; 6,65 m la 1,30 m pe mancomunitat, 2025

Copacul crește în partida Arión, pe teritoriul comunal al Ulldeconei, pe fața de nord a Serrei de Godall, aproape de La Miliana, și crește pe stâncă. Asociación Territorio Sénia îl descrie ca stând „totalmente encima de la roca”, iar numele local El Pulpo — caracatița — vine de la rădăcinile lemnoase întinse peste piatră. Decizia AEMO din 2011 îl consemnează pe o moșie a familiei Beltrán Ferré, care are 66 de măslini milenari pe numai 6,16 hectare; Mancomunitat Taula del Sénia a repetat în 2025 datele despre proprietate, notând că familia locuiește la Alcanar. Moșia alăturată este a familiei Porta i Ferré și găzduiește Museu Natural de les Oliveres Mil·lenàries de l'Arión; între cele două proprietăți sunt peste 200 de măslini milenari, iar relatările Asociación despre traseul muzeului îl trec pe El Pulpo între arborii lui principali, așa că locul arborelui față de hotarul muzeului nu este spus la fel peste tot în dosar.

Cele două măsurători din dosar nu se potrivesc și niciuna nu a fost luată la fel. Decizia AEMO pentru V Concurso al Mejor Olivo Monumental de España 2011 dă „un perímetro de tronco superior a los 6.30 m a 1 metro de altura”. Mancomunitat Taula del Sénia, scriind în octombrie 2025, dă 665 de centimetri la 130 de centimetri de la sol. Același document AEMO așază arborele „en pleno Baix Ebre”, deși Ulldecona se află în Montsià.

Vârsta nu este stabilită. Juriul AEMO a scris că dezvoltarea rădăcinii desenează o imagine surprinzătoare, ca și cum măslinul s-ar fi agățat veșnic de pământul care l-a văzut născându-se „hace (dicen) más de 1.300 años” — parantezul „dicen”, spun ei, este al AEMO. Pentru acest arbore nu există niciun studiu de datare. Doi dintre vecinii lui stau pe teren mai ferm: perechea cunoscută ca Fargues de l'Arion, pe moșia Porta i Ferré, poartă numărul AM 22.156.01 în registrul arborilor monumentali al Generalitat de Catalunya, declarat prin Ordre din 3 septembrie 1997, publicat în DOGC din 22 septembrie 1997, numărul 2480, cu înălțimi totale de 6,5 și 6,0 metri, circumferințe ale trunchiului de 7,90 și 6,10 metri și coronamente medii de 16,8 și 14,0 metri; fișa notează că Farga este unul dintre cele mai vechi soiuri de măslin ale Cataloniei, îi numește pe cei doi arbori „presumiblement mil·lenaris” și consemnează că Farga a primit premiul AEMO pentru cel mai bun măslin monumental din Spania în 2007. El Pulpo nu poartă o astfel de declarație individuală. Din 2020 el intră în schimb sub Llei 6/2020 din 18 iunie, privind protecția, conservarea și punerea în valoare a măslinilor și livezilor de măslini monumentali, publicată în DOGC din 23 iunie 2020, numărul 8160, care socotește monumental orice măslin de 350 de centimetri circumferință a trunchiului sau mai mult la 130 de centimetri de la sol și interzice scoaterea și vânzarea; Generalitat arată că măslinii monumentali sunt scoși din fișele ei individuale de arbori monumentali și sunt catalogați separat de Departament d'Agricultura, Ramaderia, Pesca i Alimentació.

Decizia AEMO din 2011 nota și că, prin acest premiu, Ulldecona avea doi câștigători ai concursului: la Farga del Arión, de la prima ediție, iar acum Mater. Anii premierii sunt consemnați neunitar de organismele implicate: istoricul premiilor AEMO și fișa arborilor monumentali a Generalitat pun amândouă Farga del Arión în 2007 și Mater în 2011, în timp ce rezumatul făcut de Ministerio de Cultura proiectului Mancomunitat trece premiul pentru Farga în 2006, iar lista-rezumat a AEMO cu câștigătorii dintre măslinii monumentali așază Mater la 2010.

Copacul este lucrat și astăzi. La 24 octombrie 2025, Mancomunitat a consemnat recolta măslinelor lui, înscrise în recensământul Mancomunitat sub marca de garanție Aceite Farga Milenaria; culesul a fost făcut de Cooperativa de Godall pentru marca ei premium Làcrima Olea Mil·lenària și a dat 150 de kilograme de măsline Farga, într-o campanie începută la 3 octombrie. Arborele are și o consemnare fotografică: Asociación Territorio Sénia notează că numărul 302 al revistei GEO, din martie 2012, a purtat un reportaj de nouă pagini cu fotografie pe copertă, „Olivos Milenarios del Sénia. Protegiendo las raíces”, scris de Joaquim M. Pujals cu fotografii de José Barea, construit în jurul unei imagini a lui El Pulpo pe stânca lui.

Din dosarul public: aemo.es · tauladelsenia.es · webfacil.tinet.cat · mediambient.gencat.cat · portaldogc.gencat.cat · oliveresmillenaries.com · cultura.gob.es

Olivo Milenario de Sant Jordi

Sant Jordi, Castellón, Spania · inventarul Sénia nr. 41, trunchi 7,70 m la 1,30 m; AEMO Mejor Olivo Monumental de España 2025

Copacul se află în partida Mas Na Cabanes, în comuna Sant Jordi, în Baix Maestrat, la circa 5.700 de metri de sat, spre terenul de golf Panorámica. Ruta de los Olivos Milenarios, ținută de Mancomunitat Taula del Sénia împreună cu Turisme Comunitat Valenciana, publică pentru Sant Jordi 153 de măslini milenari catalogați, dintre care opt exemplare stau în zona Mas Na Cabanes peste pragul de 3,5 metri circumferință a trunchiului folosit de inventarul Sénia; cel mai mare dintre cele opt este numărul 41, măsurat la 7,70 metri circumferință a trunchiului la 1,30 metri de la sol. Este din soiul Farga, ca aproape toți măslinii milenari din Sénia. Mancomunitat și primăria au semnalizat zona în 2018, pe baza unor înțelegeri cu proprietarii a două moșii, Els Muntells și Mas Na Cabanes, folosind aceleași steaguri metalice, pupitre și stâlpi de lemn strunjit instalați la celelalte muzee și zone de măslini ale teritoriului; accesul la Mas Na Cabanes se face cu învoirea proprietarului.

Vârsta este o atribuire care se sprijină pe un singur studiu. Ayuntamiento de Sant Jordi și AEMO consemnează amândouă că arborele a fost datat în 2017 de profesorul Antonio Prieto Rodríguez, catedrático la Universidad Politécnica de Madrid, care i-a plasat originea în jurul anului 744. Documentul de decizie al AEMO din 2025 dă cifra rezultată ca vârstă estimată de 1.273 de ani, socotiți de la data studiului; Mancomunitat Taula del Sénia, scriind în mai 2025, dă 1.281 de ani, socotiți până în anul premierii. Nu a fost publicat niciun raport de datare care să îngăduie examinarea metodei.

AEMO, Asociación Española de Municipios del Olivo, i-a acordat XIX Premio al Mejor Olivo Monumental de España 2025. Juriul s-a reunit la Córdoba în mai 2025 și a fost alcătuit din Angjelina Belaj, de la IFAPA Alameda del Obispo din Córdoba, Raúl de la Rosa, de la Instituto de Agricultura Sostenible (CSIC), și José Mª Penco pentru AEMO, în calitate de secretar. Decizia scrisă invocă un trunchi de „11,06 metros de perímetro real” și o structură șerpuită, adânc scobită, din care ies ramurile principale, încă în producție — o a doua cifră, mai mare decât cei 7,70 metri pe care îi consemnează inventarul la 1,30 metri, obținută urmărind conturul neregulat al trunchiului, nu cu banda întinsă. Candidatura a fost depusă împreună de proprietară, Cristina Marí Sospedra, de Mancomunitat Taula del Sénia, de Ayuntamiento de Sant Jordi și de Asociación Territorio Sénia. După propriile reguli ale AEMO, premiul se dă proprietarului arborelui, oricine ar depune nominalizarea, iar criteriile sunt mărimea, vârsta, producția estimată și interesul estetic, istoric sau cultural.

Mancomunitat consemnează acest premiu drept al optulea premiu AEMO câștigat de un măslin milenar al Territori del Sénia, o zonă tri-regională între Comunitatea Valenciană, Catalonia și Aragon, despre care spune că are acum peste 7.000 de arbori catalogați cu peste 350 de centimetri circumferință a trunchiului la 1,30 metri și pe care FAO a desemnat-o în 2018 sistem de patrimoniu agricol de importanță mondială. Copacul este încă recoltat: Diari de Tarragona, relatând premiul, consemnează până la 160 de kilograme de măsline în unii ani. Poziția lui juridică decurge automat din mărime, nu dintr-un decret individual. Articolul 4 din Legea valenciană 4/2006 din 19 mai privind patrimoniul arboricol monumental declară protejat generic, „sin necesidad de resolución singularizada”, orice arbore din Comunitatea Valenciană care atinge sau depășește șase metri circumferință a trunchiului măsurată la 1,30 metri de la bază, între alte praguri; cu 7,70 metri, arborele este peste el. Nu s-a găsit nicio poziție individuală pentru el în Catálogo de árboles monumentales y singulares de la Comunitat Valenciana, a cărui ultimă actualizare publicată este din 23 martie 2023.

Din dosarul public: aemo.es · tauladelsenia.es · santjordi.es · oliveresmillenaries.com · diaridetarragona.com · boe.es · mediambient.gva.es

Olivo Mil·lènia

Godall, Tarragona, Spania · inventarul Sénia nr. 3.715, trunchi 7,04 m la 1,30 m; AEMO Mejor Olivo Monumental de España 2021

Copacul se află la doi kilometri de Godall, în Montsià, lângă drumul TV-3313 care merge de la Godall la Ulldecona, pe o moșie a lui Alexis Albiol, care este și primarul localității Godall și conduce cooperativa agricolă a comunei. Ruta de los Olivos Milenarios îl consemnează la numărul 3.715 în inventarul Sénia, cel mai mare dintre cei 146 de măslini milenari inventariați la Godall, cu șapte metri circumferință a trunchiului la 1,30 metri de la sol; relatarea aceleiași surse despre premiul AEMO dă 7,04 metri. AEMO îl descrie ca fiind din soiul Farga altoit pe măslin sălbatic. Moșia a fost amenajată ca zonă vizitabilă de măslini milenari printr-o înțelegere între proprietar, primărie, Mancomunitat Taula del Sénia și cooperativă, iar arborele se află aproape de traseul Viei Augusta romane.

Vârsta lui este o atribuire, iar atribuirea este ea însăși contestată în dosar. Mancomunitat și Ruta de los Olivos Milenarios atribuie amândouă datarea arborelui la anul 1018 Universidad Politécnica de Madrid, ceea ce îi dădea 1.003 ani la momentul premierii. Documentul de decizie al AEMO din 2021 spune în schimb că longevitatea a fost „certificada la Universidad Complutense de Madrid”. Orice altă consemnare a datărilor din Sénia numește Politécnica; nicio împăcare a celor două atribuiri nu a ieșit la iveală. În 2017, satul i-a ținut arborelui o petrecere aniversară cu o mie de lumânări.

Numele este recent și documentat. Școlarii din Godall l-au ales în cadrul proiectului European Heritage Stories al Mancomunitat Taula del Sénia, care a primit în 2018 o finanțare din acel program, cu Mancomunitat drept beneficiar și coordonator, și care a cuprins un congres științific, „The Ancient Olive Trees, European Heritage Stories”, ținut la Ulldecona în noiembrie 2018; orele de clasă despre conservare au fost urmate de o vizită la care elevii au măsurat trunchiul. AEMO consemnează numele mai pe scurt, ca ales la Godall pentru a marca aniversarea de o mie de ani a arborelui.

AEMO a anunțat premiul de la Córdoba la 1 iulie 2021. Juriul a invocat un trunchi de șapte metri perimetru, un coronament în stare să dea până la 120 de kilograme de măsline la vârsta aceasta și munca pe care proprietarul, Ayuntamiento de Godall și Mancomunitat o făceau în jurul arborelui — plimbări poetico-muzicale, semnalizare în paraje și vizite școlare la care elevii îi ascultă istoria și îi gustă uleiul. Candidatura a fost depusă împreună de familia Albiol, de Mancomunitat, de primărie și de cooperativa din Godall, într-o comună în care livada de măslini acoperă patruzeci la sută din suprafață. Premiul a fost înmânat în septembrie al aceluiași an la târgul Expoliva din Jaén. Documentul AEMO este intitulat drept premiul XVIII, ceea ce nu se potrivește cu șirul din celelalte consemnări ale sale, unde 2016 era ediția a zecea, iar 2024 a optsprezecea. Fructul merge la Cooperativa de Godall, care îl presează ca ulei premium Làcrima Olea Mil·lenària sub marca de garanție Aceite Farga Milenaria a Mancomunitat.

Pe latura catalană a teritoriului, protecția vine din lege, nu dintr-un act individual. Llei 6/2020 din 18 iunie, privind protecția, conservarea și punerea în valoare a măslinilor și livezilor de măslini monumentali, publicată în DOGC din 23 iunie 2020, numărul 8160, socotește monumental orice măslin cu circumferința trunchiului egală sau mai mare de 350 de centimetri la 130 de centimetri de la sol, ori cu vârsta de 350 de ani sau mai mult, și le interzice scoaterea și vânzarea. Generalitat notează că fișele ei individuale de arbori monumentali lasă dinadins deoparte măslinii monumentali, care sunt catalogați separat de Departament d'Agricultura, Ramaderia, Pesca i Alimentació, pe măsură ce lucrarea înaintează; pentru acest arbore nu există încă o fișă individuală acolo. Primul recensământ al măslinilor monumentali din Catalonia, prezentat în iunie 2025, a numărat 4.160 de arbori, 3.989 dintre ei în Terres de l'Ebre și 3.509 numai în Montsià.

Din dosarul public: aemo.es · oliveresmillenaries.com · oliveresmillenaries.com · europeanheritagedays.com · mediambient.gencat.cat · portaldogc.gencat.cat · tauladelsenia.es

Olivo recuperado de Cervera del Maestre

Cervera del Maestre, Castellón, Spania · inventarul Sénia nr. 233, trunchi 6,95 m la 80 cm; AEMO Mejor Olivo Monumental de España 2024

Copacul se află în parajul cunoscut ca la Laguna sau la Llacuna, pe un deal jos deasupra localității Cervera del Maestre și a castelului ei medieval, în Baix Maestrat. Ruta de los Olivos Milenarios îl trece la numărul 233 în inventarul Sénia și îl prezintă explicit ca exemplu de recuperare a măslinilor părăsiți. Mancomunitat Taula del Sénia îi dă circumferința trunchiului ca fiind de 695 de centimetri la o înălțime de 80 de centimetri de la sol — o înălțime nestandard pentru acest inventar, care în rest măsoară la 130 de centimetri — și îl numește unul dintre cei mai mari dintre cei 219 măslini milenari din comună. Este din soiul Farga.

Vârsta este dată doar ca interval și doar de organismele care o susțin. Mancomunitat dă aproximativ 1.100 până la 1.200 de ani și așază originea în secolul al X-lea, potrivindu-se cu perioada musulmană din peninsulă. Decizia AEMO din 2024 este și mai prudentă, spunând că originea coincide cu secolul al X-lea, „donde se cree que fue plantado”, și că planta a fost zămislită „hace más de 1000 años”. Pentru acest arbore nu s-a făcut și nu s-a publicat niciun studiu de datare.

Ceea ce este consemnat în amănunt este recuperarea. Copacul a stat părăsit ani la rând. Din 2019 a fost readus și întors în producție prin programul de recuperare a măslinilor al Territori Sénia, dus înainte de Mancomunitat Taula del Sénia și de Asociación Territorio Sénia împreună cu primăria, amenajat, în cuvintele Mancomunitat, pentru folosințe agricole, de mediu, turistice, culturale și sportive. Proprietar este Fundación Cayac–Maestrazgo, al cărei secretar este primarul din Cervera, Adolf Sanmartín Besalduch. La Jornadas del Molí de l'Oli din 2021, 2022 și 2023, programul de la moara istorică a localității a fost întregit cu o vizită la arbore, unde s-a cântat muzică clasică într-un amfiteatru natural de baloți de paie, urmată de o degustare pentru cei prezenți.

AEMO i-a acordat XVIII Premio al Mejor Olivo Monumental de España 2024. Juriul a fost alcătuit din Angjelina Belaj și Francisco González, de la IFAPA Alameda del Obispo din Córdoba, cu José Mª Penco pentru AEMO în calitate de secretar, iar decizia lui a prețuit coronamentul de diametru mare și trunchiul din care iese o ramură veche, ruptă; a spus că premiul a fost dat pentru că proprietarii moșiei recuperaseră un arbore care fusese părăsit și pentru munca împreună a proprietarului, a primăriei și a Mancomunitat din 2019. Candidatura a fost depusă împreună de Fundación Cayac–Maestrazgo, de Mancomunitat și de Asociación Territorio Sénia. Documentul AEMO scrie numele comunei „Cerverá del Maestre”. Premiul a fost înmânat la XXII Feria del Olivo de Montoro. FAO l-a consemnat drept al șaptelea premiu AEMO pentru un măslin al Territori del Sénia, teritoriu pe care l-a desemnat în 2018 sistem de patrimoniu agricol de importanță mondială.

Niciun instrument individual de protecție nu îl acoperă. Articolul 4 din Legea valenciană 4/2006 din 19 mai acordă protecție generică, fără hotărâre individuală, arborilor care ating sau depășesc șase metri circumferință a trunchiului măsurată la 1,30 metri de la bază; singurul perimetru publicat pentru acest arbore a fost luat la 80 de centimetri, așa că pragul legal nu poate fi verificat față de el.

Din dosarul public: aemo.es · tauladelsenia.es · oliveresmillenaries.com · fao.org · interempresas.net · boe.es

Măslinul din Xyliatos (Potima)

Potima, Xyliatos, districtul Nicosia, Cipru · ~800 de ani atribuiți; descris drept cel mai bătrân măslin din Cipru; sub protecția Departamentului Pădurilor, 2004

Copacul se află în localitatea Potima, lângă satul Xyliatos, în districtul Nicosia. Cyprus Island îl așază în zona Potima și îl numește măslinul peren al districtului.

Copacul este descris drept cel mai bătrân măslin din Cipru. in-cyprus scrie că este „socotit cel mai bătrân măslin din Cipru și, totodată, copacul cu diametrul cel mai lung”, la 800 de ani, iar Cyprus Island repetă cifra de 800 de ani. Nicio sursă deschisă nu numește o persoană sau o instituție în spatele estimării și nu s-a găsit nicio numărătoare de inele sau datare de laborator.

La măsurători se despart sursele. in-cyprus consemnează un perimetru de 13 metri și o înălțime de 6 metri, iar Centrul de Arte Vizuale și Cercetare din Nicosia consemnează același perimetru de 13 metri. Cyprus Island dă o înălțime de 60 de metri, pe care orice altă sursă o contrazice și care este luată aici drept o greșeală în locul a 6 metri, și descrie copacul drept cel mai mare în diametru. Pliantul Departamentului Pădurilor „Arborele Anului 2012” ar da circumferința la 12,80 metri; PDF-ul pliantului nu a putut fi deschis aici, întorcând HTTP 400. O limită de jos de 10 metri, purtată în datele de pornire ale acestui proiect, nu s-a găsit în nicio sursă deschisă.

Protecția este datată într-o singură sursă. Cyprus Island arată că arborele a intrat sub protecția și în întreținerea Departamentului Pădurilor în 2004, după stăruințele comitetului comunitar din Xyliatos. in-cyprus consemnează aceeași înlănțuire fără an, după „multe stăruințe ale consiliului comunitar din Xyliatos”. Departamentul Pădurilor este citat în relatarea in-cyprus cu un decret potrivit căruia asemenea copaci sunt „importanți din punct de vedere științific, istoric, cultural și educativ” și „constituie exemplare însemnate ale speciilor lor, fie prin vârstă, fie prin dimensiunile lor excepționale”. Niciun număr de decizie și nicio trimitere la monitorul oficial pentru decret nu sunt date în vreuna dintre surse.

Copacul ține de tabloul cipriot mai larg descris în portretul măslinilor străvechi ai Ciprului din acest dosar. Măslinilor bătrâni cu trunchiuri scorburoase li se spune frankoelies sau apostolitzi, iar Departamentul Pădurilor îi protejează prin ordin ministerial și prin decret propriu. Arborele din Xyliatos este cel descris cel mai constant drept cel mai bătrân măslin al insulei.

Dosarul surselor e subțire la capitolul metodă. Pentru circumferința de 13 metri nu se dă nicio înălțime de măsurare, nu s-au găsit raport de stare, dată de inventariere sau rânduieli de vizitare, iar dacă din copac se presează ulei nu este consemnat.

Din dosarul public: web.archive.org · cyprusisland.net · en.philenews.com